Editorial Alexandra Medaru – Altfel Poezie Paula Bârsan – Poeme Clara Victoria Caradimu – Poeme Marius-Adrian Ionescu – Poeme Lucreţia Lixandru – Poeme Proză Ovidiu Cristian Dinică – VICTOR, un om singur Ovidiu Cristian Dinică – Trăsnaia Fragment de roman Cezarina Anghilac – În cercul fiarei: Puțină speranță Traducere Franco Arminio – Poeme (traducere de Costel Drejoi) Continuă să citești P(RO)EZIA nr. 21 – Sumar
P(RO)EZIA trece printr-o schimbare de la epoca alb-negru la epoca culorii. În fond, literatura este și despre schimbare. De-a lungul timpului, de altfel, canoanele s-au schimbat, artiștii au progresat și astăzi vorbim despre literatură altfel decât am fi făcut cu secole în urmă. Când privești la generațiile de autori, și acestea sunt altfel, cu preocupări diferite, devenind tot mai tehnologizate pe măsură ce lumea evoluează, … Continuă să citești Altfel
☆ ☆ ☆ Ascultă-mă, a fost nevoiede-o jumătate de secol de vântca să pun laolaltăceea ce-țispun acum. ●○● ☆ ☆ ☆ E vorba despre-alegereadurerii.Din frica-mi de moarteam făcut o poveste fără sfârșit.Singura mea poveste de dragostela urma urmei. ●○● ☆ ☆ ☆ Mai adineauri am simțit pe obrazinima soaței mele.Inima soaței melee un coș în care dorm mâțele,un cuptor în care crescplăcintele.Inima soaței melee o … Continuă să citești Poeme
burete duminică eram întinsă în baltă și m-am ridicat în fund am cățărat păpuși pe zidul bisericii, m-am prefăcut. ploua peste capetele rele și am gustat din picături, cu gura deschisă către cer curg până în plămân se țes de pereții burții picături cu gust de gard cu gust de scrum Pantoful tatălui cuiva Ne-am îndesat prea mulți la piața 1 mai. Salate ude stau … Continuă să citești Poeme
În sfârșit, fuioarele întunecate se retrăgeau în pământ, învinse de picăturile de lumină colorată ce începuseră să cearnă din cer. Dincolo de palisade și de coroanele înalte ale pomilor, păsările brăzdau crepusculul pe care luminarea și negura își făureau țesăturile lor complicate, sporind sau diminuând, după caz, vizibilitatea.Urza tocmai pășise în cercul pe care vânătorii îl făcuseră anume pentru el în curtea Grumzului. Trase aer … Continuă să citești În cercul fiarei: Puțină speranță (fragment de roman)
#dezintegrala *Tristeţea e verde şi aspră. Vine de nicăieri, creşte înainte să-ţi dai seama că e acolo şi pleacă abia când vrea.Sau când se plictiseşte.Tristețea e aspră, dar totuşi fluidă. Nu-ţi intră pe sub piele, te înțeapă răutăcios.Tristeţea şi cu mine ne privim în ochi. Ea a venit.Mie nu-mi era dor. Gardul subţire, uşor de trecut.Verde, mult verde dens şi opac. Lumina nu-i aici, e-n … Continuă să citești Poeme
De câteva zile o vulpe dădea târcoale viilor. Sătenii se îngrijorau pentru propriile orătănii. Vulpea fusese văzută în apropierea gospodăriilor, câinii lătraseră nopți de-a rândul. Dar cum lătraseră, tot așa încetaseraăPrintre ierburile necosite, copiii lui Mitică Zugravu găsiră într-o zi leșul unui animal. Cel mai mic dintre ei se împiedicase de el și îi strigase pe ceilalți:– Veniți să vedeți ce am găsit!Fața copilului radia … Continuă să citești Trăsnaia
DESTIN CU CÂNTEC E simplu, prea simplu: Când s-a scris cântecul nostru, cei ce l-au scris n-au ştiut să-l cânte şi a rămas în aer până la primul vânt de poluare prozaic-păcătoasă… Când s-a scris cântecul nostru, cei care l-au scris n-au ştiut că va veni clipa când ceasuri bolnave vor bate-ntr-o poartă încuiată de blesteme şi păcate… E simplu, prea simplu: Când s-a scris … Continuă să citești Poeme
Victor era obișnuit să vadă privirele triste ale celor din jur. În preajma Sărbătorilor Pascale, vremea ținea cu oamenii, nu era nici cald, nici frig, așa că simți că era timpul să iasă la o plimbare. Dorea să înțeleagă ce se întâmplă în orașul său dominat de letargie.În piață, aplecat asupra gândurilor, nu realiză că șoferul unui autoturism se pregătea să scoată mașina din parcare. … Continuă să citești VICTOR, un om singur
Semnalistică Bombardiere Visele mele în zori. Lumina crește, Calculează emisii Concatenează cerurile. Murmur Lumina din lacrimi s-adapă Te stinge-n cuprinsuri Dezvelire de corduri, flașnetă Cu pâlnia-ntoarsă de ziduri. Prelinse porniri din adâncuri, Ne învață sâmburii Rodirea pământului. Apostolica Zemoasă, acruță înfrunzire Vii în noaptea adâncă Îndeamnnă cerurile la dechidere, Crucea e poartă. Se ofilesc strigoii în umbre, abia pâlpâite, Cutremură veștejirea bumbacul de seară, Cântă … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 