Editorial Alexandra Medaru – pentru cei slabi nu există scăpare Poezie Irina Anton – Poeme Doru Marian Coteț – Poeme Szasz Emeric – Poeme Monica Mitea – Poeme Iuliana Șandru – Poeme Adela Șulea – Poeme Proză Ioana Bălan – Secretul Agatei Gabi Gabrinov – Când spinii înfloresc Larisa Marin – Casa de la marginea pădurii Alexandra-Mirela Simedrea – Roxette sau cum am descoperit taxonomia … Continuă să citești Proezia nr. 33 – Sumar
eu sunt moarte am venit să îți dau îmbrățișarea care te va face una cu mine eu nu cunosc timpul eu cunosc eternitatea ca o plagă roasă de un câine imaginează-ți că vei fi una cu mine una cu viermii una cu un idol la care se te închini când nu mai ai altă alternativă îmbrățișează-mă sărută-mă iubește-mă și eu mă voi asigura că te … Continuă să citești pentru cei slabi nu există scăpare
Capitolul 16 Folks said I Look like death Lived in the hotel of my eyes Lives wide open like a whore Painted in spit from the earth between her thighs Marilyn Manson – Cupid Carries a Gun E pe pat, goală, cu picioarele subţiri întinse, mâna dreaptă acoperind. Îmi zâmbeşte când intru pe uşa camerei, gol, îmi zâmbeşte şi mă priveşte şi-mi spune mişcându-şi degetele … Continuă să citești Aer și MSbP (fragment de roman)
Răzvan T. Coloja (n. 1979) este un scriitor orădean care a debutat în 2009 cu romanul Fabrica de furnici (Ed. Vremea), revenind cu un al doilea roman în 2011, Recolta Roșie (Ed. Herg Benet). A apărut cu texte în diferite reviste literare și antologii, dintre care amintesc: Cercul literar de la Oradea (coordonator: Marius Miheț, 2012) sau Zombii: Cartea Morților Vii (editor: Mircea Pricăjan, 2013). … Continuă să citești Când ești tatăl literaturii transgresive autohtone și nu te cheamă Chuck Palahniuk
realizat de Alexandra Medaru Răzvan T. Coloja (n. Oradea) este un autor contemporan român cu studii superioare în Litere, Informatică și Științe Socio-Umane. De asemenea, are un master în Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii la Universitatea Oradea. Fiind și publicist, are peste 700 de articole pe tematică IT&C în edițiile tipărite și digitale ale Linux Magazine, Ubuntu User Magazine, Linux Pro Magazine, precum și pe site-urile de profil … Continuă să citești Interviu cu Răzvan T. Coloja, autorul romanelor Soldați ai terebentinei și Aer și MSbP (Crux Publishing)
Ținuturile pustii este al treilea volum al seriei Turnul Întunecat de Stephen King, el îmbinând, la fel ca precedentele, elemente de fantasy, horror, western și science-fiction, iar tema principală a cărții este aceea că „lumea a mers mai departe”. Practic, în această carte, realitatea se destramă și timpul și spațiul nu mai funcționează normal. La începutul volumului, Roland este aproape înnebunit, problema fiind aceea că … Continuă să citești Ținuturile pustii: o lume a destrămării și a ghicitorilor
Certitudini Cum fulgii se găsesc unul pe celălalt și se topesc apoi, când lumina dispare, îngheață într-un țurțure. cum umbra se ține mereu după tine, oriunde ai merge cum același cuvânt poate fi și pâinea, și cuțitul care o taie și poți să te ascunzi în spatele lui pentru că, nu-i așa, nu te poate atinge cum nimeni nu mai recunoaște poezia, o limbă maternă … Continuă să citești Poeme
15 August 1937 a fost cea mai fericită zi din viața Zinei și a lui Mihai. Atunci, în fața lui Dumnezeu, a preotului local, a rudelor și prietenilor, precum și a întregului sat, cei doi tineri, în vârstă de 27, respectiv 23 de ani, s-au căsătorit la Lăschia, satul natal al fetei.[1] Erau învățători și probabil așa s-au și cunoscut, prin prisma meseriei lor, dar … Continuă să citești Mihai și Zina. O poveste de dragoste în vreme de război. Corespondență 1941-1944. Partea I: anul 1941
Bunica avea o casă la marginea pădurii. De fapt, era ultima casă de pe ultima uliță din satul care adăpostea vreo patru sute de suflete, plus-minus. Noroc și ghinion – obișnuia să zică, să locuiești aici. Cu greu ajunge poștașul, biserica e departe, iar prima alimentară se află la vreo jumătate de ceas. Dar liniștea… oh, liniștea codrului, când verde, când uscat, nu putea fi … Continuă să citești Casa de la marginea pădurii
I. Stelele uitării Și vei pleca cum pleacă vapoarele din gări fără ape, cu un salut risipit în batista unei clipe. Vei privi cerul ca pe o hartă greșită, unde stelele nu mai duc nicăieri, iar numele meu va fi o constelație stinsă, pe care nu o mai recunoști. Poate atunci vor cădea din tine lacrimi reci, rotunde, străine, ca niște monede aruncate în fântâna unei amintiri care nu mai promite nimic. Voi număra pașii nopții după ritmul … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 