Ceasul

Szell Sandor Ciucuri negri Atârnau în pridvorul Inimii tale Pașii tăi lăsau Urme de bucurie Pe amintirea tristă a vieților mele Știam că ești Iubirea ta lumina Cărarea întunecată Pe care dorul meu te căuta De la începutul Răsăritului albastru Mă îmbrățișezi cu visele Ce nu le-am putut trăi împreună Te sărut cu tristețea Zilelor fără tine Ceasul deșteptător Dușmanul fericirii mele Despre autor: Szell … Continuă să citești Ceasul

„Am trăit atât de puțin!” Destinul frânt al Evei Heyman (1931-1944), sau povestea fetei abandonate în fața morții.

Robert C. Tökölyi Motto: Îți mărturisesc, micul meu Jurnal, că eu atât de mult, dar atât de mult doresc să trăiesc, încât dacă și pe mine m-ar pune să aleg, la fel ca pe Marta, eu și fără Agi și tăticu, chiar fără toți, aș rămâne, deoarece eu vreau să rămân în viață cu orice preț. Eva Heyman, Oradea, 20 aprilie 1944 La 17 octombrie … Continuă să citești „Am trăit atât de puțin!” Destinul frânt al Evei Heyman (1931-1944), sau povestea fetei abandonate în fața morții.

Poeme

Diaconu C. Claudiu Prizonieră în Amunet Mâinile tale vor să atingă fiecare firimitură de corp, să simtă, apoi încet să stingă toată plăcerea într-un singur horp. Buzele tale să-mi șoptească lin ce stelele au uitat să-mi spună și să-mi împrospăteze cu venin ce versul tău vrea iar să expună. Și ochii tăi zâmbind atât de fals pe o scenă gri făr’un spectator alegându-și un banal … Continuă să citești Poeme

Victor Anestin

Cristian Ovidiu Dinică Victor Anestin, ziarist român, (17.09.1875 – 05.11.1918), născut în Bacău, a fost un pasionat astronom amator și popularizator al științei, fiind contemporan cu descoperirile făcute de Edison și înflăcărat susținător al ideii de progres tehnic. Educația i-a fost influențată de scrierile lui Camille FLAMMARION, un entuziast astronom și scriitor francez, al cărui nume îl poartă Societatea Astronomică Franceză. Debutează în presă în … Continuă să citești Victor Anestin

Poeme

Alexandru Pripon Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România Buzău Coboară moartea Coboară moartea peste veac, tăcută, Deși, în jur, mărșăluiesc fanfare, Smulgând, cumva, din prăbușirea mută Un nou prilej de a cânta mai tare. Soldați încolonați atent salută, Nederanjați vizibil de cântare. Coboară moartea peste veac, tăcută, Și o primim în pași de defilare. Așa ne este lumea concepută, Să nu pricepem semnele din … Continuă să citești Poeme