Articole Robert C. Tökölyi – „Filu” din Hideaga, sau povestea omului despre care nimeni nu a avut nimic bun de spus (rubrica Restituiri biografice) Poezie Ovidiu Cristian Dinică – Mama Cosmin F. Spaschi – Poeme Proză Andrei-Ovidiu Nistor – Nostalgii de provincie (fragment) Emilia Toma – Goluri murdare (fragment de roman) Continuă să citești P(RO)EZIA nr. 8 – Sumar
Robert C. Tökölyi Când a murit „Filu”, era 18 ianuarie, anul Domnului 1934, iar lumea a tăcut. Trupul său neînsuflețit a fost depus pe un catafalc, în luxoasa sa locuință de pe strada Pintea Viteazu, nr. 2, din micul orășel minier Baia Mare, astfel încât toți cei dornici să-și ia rămas bun, să o poată face într-un cadru solemn. În zilele în care trupul a … Continuă să citești „Filu” din Hideaga, sau povestea omului despre care nimeni nu a avut nimic bun de spus
Ovidiu Cristian Dinică mama încurcă adesea sunetele unele le simte cum i se urcă pe umeri ca niște copii răsfățați altele îi ajung la urechi asemeni cuvintelor ce se rup în silabe și se risipesc ea caută să le adune și ele rostogolesc lumina ce devine sălbatic de albă ninge peste ea ca în copilărie când merele roșii le mânca direct din pom unele cuvinte … Continuă să citești Mama
Emilia Toma (fragment din romanul O numărătoare inversă publicat în luna iulie la editura Tritonic) Ce s-a întâmplat după ce ne-am întors acasă de la urgențe, în ziua când eu am crezut că am văzut moartea, în timp ce asistentele de la spital erau batjocoritor de calme știind că ce mi se întâmpla era doar un amărât atac de panică? Nimic. Ne-am reluat viața, eu … Continuă să citești Goluri murdare
Cosmin F. Spaschi O poveste Armonia mă învață o poveste Prea vagă să o pot reține Alegorii din peșteri Ce vise! Mă credeam amnezic Mă culcam nesigur Și mă trezeam plin de ură Îmi bătea la ușă neșansa Dar era încuiată Și eu eram un visător. În întuneric, În beci, În beție, Ce om am fost. Plictisitor pentru toți Pentru mine la fel. Haosul mă … Continuă să citești Poeme
Andrei-Ovidiu Nistor Aerul are ceva special azi. Miroase? Miroase… a… bâlci? La o inspirație mai adâncă simt ceva mai ars. Porumb? Bâlciul din orașul meu era mereu organizat la marginea râului. Era un loc împrejmuit de un gard comunist de beton. Da… acel gard. Când mergeai spre bâlci pe drumul paralel cu râul te întâmpina mereu acel gard plin de însemne naziste și tipice unui … Continuă să citești Nostalgii de provincie (fragment)
P(RO)EZIA 