Editorial Alexandra Medaru – dincolo de plâns Poezie Paula Bârsan – Haikuuri Elle Fonavi – Poeme Marius Ionescu – Poeme Andrei Iorga – Haikuuri Monica Mitea – Poeme Proză Larisa Marin – Biserica fără icoane Eseu Ivan Pozzoni – Tardomodernismul Articol Robert Cristian Tökölyi – Mihai și Zina. O poveste de dragoste în vreme de război. Corespondență 1941-1944. Partea a II-a: anul 1941 Cronică Alexandra … Continuă să citești Proezia nr. 34 – Sumar
mă trezesc dimineața cu gândul la românia asta după ce am visat românia cum se poate ca după 35 de ani să ne întoarcem către ce ne-a ucis rusia veghează românia nato veghează românia și noi ne-am rupt în două ca o dragoste ce s-a curmat plâng copiii în paturile lor pentru un viitor ce se scrie cu sângele lor dacă i-am asculta poate am … Continuă să citești dincolo de plâns
Scriam acum vreun an despre romanul Sentient ce face parte din seria Nordam 2190 de Alina Voinea, iar acum am zis că e cazul să realizez o cronică și despre cel de-al doilea volum al acestei serii, și anume Sapient. Dacă despre Sentient spuneam că l-am citit într-o noapte de călătorie, de data aceasta a trebuit să aloc mai multe zile volumului Sapient, asta și … Continuă să citești Cine este mai Sapient: omul sau mașinăria?
realizat de Alexandra Medaru Alina Voinea (n. 1977) a crescut între cărți, dorindu-și mereu să devină scriitoare, dar părinții săi au insistat că scrisul poate fi o preocupare pentru timpul liber, nu o meserie. De aceea, s-a îndreptat spre arhitectură, pe care a părăsit-o mai târziu. A lucrat ca profesoară de engleză la o grădiniță, apoi ca manager de vânzări și. mai târziu, la o … Continuă să citești Interviu cu Alina Voinea, autoarea seriei Nordam 2190 (Crux Publishing)
Romanul postum al lui Gabriel García Márquez, apărut la noi la editura RAO în anul 2024, este extrem de înşelător. Citit rapid şi superficial, pare cam siropos, cuprinzând poveştile de dragoste ale unei femei într-un anumit context. Personajul se numeşte Ana Magdalena Bach. O persoană cu acest nume (Anna Magdalena Bach) a existat în realitate şi a fost a doua soţie a compozitorului Johann Sebastian … Continuă să citești “Eterna Reîntoarcere”: Gabriel García Márquez, “Ne vedem în august”
46. Rovine 4 VIII 1941 Cicule drag, Deși numai azi dim. ți-am expediat o c.p. îți scriu din nou. Însă uite cum. Azi d.m. pe când mă odihneam, sosiră la mine mama și soția lui Chepețan. Au venit ca să le împrumut puțin curaj. Sunt f. necăjite că n-au primit nici o scrisoare dela el de mult timp. Ar vrea să-i trimită … Continuă să citești Mihai și Zina. O poveste de dragoste în vreme de război. Corespondență 1941-1944. Partea a II-a: anul 1941
Editorial Alexandra Medaru – pentru cei slabi nu există scăpare Poezie Irina Anton – Poeme Doru Marian Coteț – Poeme Szasz Emeric – Poeme Monica Mitea – Poeme Iuliana Șandru – Poeme Adela Șulea – Poeme Proză Ioana Bălan – Secretul Agatei Gabi Gabrinov – Când spinii înfloresc Larisa Marin – Casa de la marginea pădurii Alexandra-Mirela Simedrea – Roxette sau cum am descoperit taxonomia … Continuă să citești Proezia nr. 33 – Sumar
eu sunt moarte am venit să îți dau îmbrățișarea care te va face una cu mine eu nu cunosc timpul eu cunosc eternitatea ca o plagă roasă de un câine imaginează-ți că vei fi una cu mine una cu viermii una cu un idol la care se te închini când nu mai ai altă alternativă îmbrățișează-mă sărută-mă iubește-mă și eu mă voi asigura că te … Continuă să citești pentru cei slabi nu există scăpare
15 August 1937 a fost cea mai fericită zi din viața Zinei și a lui Mihai. Atunci, în fața lui Dumnezeu, a preotului local, a rudelor și prietenilor, precum și a întregului sat, cei doi tineri, în vârstă de 27, respectiv 23 de ani, s-au căsătorit la Lăschia, satul natal al fetei.[1] Erau învățători și probabil așa s-au și cunoscut, prin prisma meseriei lor, dar … Continuă să citești Mihai și Zina. O poveste de dragoste în vreme de război. Corespondență 1941-1944. Partea I: anul 1941
Să fi avut vreo 9-10 ani când m-am apucat să scriu poezie. Catrene copilărești, cu rime previzibile, pe care tot încercam să le transform în cântece, dar uitam mereu linia melodică, căci nu aveam cu ce să mă înregistrez. Asta mă frustra teribil. Dar cântatul cel mai probabil nu era pentru mine oricum. Abia pe la 12 ani, am descoperit rima albă. Și asta mi-a … Continuă să citești Viața ca o proezie. Calea spre vindecare de la poezie la proză.
P(RO)EZIA 