Ellore avu impresia că se găsea în același loc, dar, când întoarse capul, nu-l mai văzu pe Neelen. Luminișul părea schimbat, chiar dacă în mijlocul lui se aflau masa de piatră și scaunele. Totuși, între ea și acestea se găseau niște filamente late și albastre, provenind de la tufișurile ce mărgineau locul. Se aplecă, și chipul i se oglindi pe suprafața unuia dintre ele, ca … Continuă să citești Stăpânul umbrelor – Zorii războiului (fragment)
Beznă mai densă ca în acea noapte nu îmi amintesc să fi acoperit vreodată orașul străin, ai cărui locuitori musteau de indiferență unul față de celălalt, scoțându-se reciproc din țâțâni. Tot ceea ce trăiseră în timpul zilelor pline de parfumul inconfundabil al teilor de pe dealul Copoului părea să se fi sfârșit odată cu acea noapte, din pricina beznei care părea permanentă. Teii miroseau obositor … Continuă să citești Bezna (fragment din volumul în lucru FATA CU CINCI INIMI – POVESTIRI)
Poartă-mă în căldura trupului, spre a rămâne la defilarea timpului. Astăzi nu am găsit altceva mai bun decât să exprim recunoștința că suntem, când puteam să ne fim străini, dematerializați printre maci. Și apoi cum te-aș fi cunoscut din mulțimea infinităților neîntrupate? Sigur ne-am fi atras în tot lanul cu maci. Mirosind sângele macilor jertfiți pe câmpul cunoașterii, ne identificăm ca supraviețuitori ai sentimentelor, deși … Continuă să citești Fragment dintr-un câmp cu maci
De fiecare dată când vedea uşa deschizându-se, îi tresărea inima. Pentru mine au venit! De data asta e sigur! Trebuie să fi venit pentru mine! Dar nu venea nimeni niciodată pentru ea, iar micuţa Mia aştepta, şi aştepta, iar timpul trecea într-un galop nebun. Anotimpurile se scurgeau unele în altele, fără milă. În fiecare dimineață când se trezea, se dădea jos din patul cu cadru … Continuă să citești Caiete cu foaie velină
Anii 90 Acele amintiri, tata, din diminețile noastre, încă le vreau respirate, le mai aștept. Veneai de la tura de noapte, la o cafea, în bucătăria cea mare, dimineața. Erau anii postdecembriști, de început. Pe noi două, fetele tale, frumoasele tale studente, ne delectai răsfățându-ne diminețile, ne preferai strălucirea, bucurându-ți trăirea, servindu-ne cafeaua la pat. Și nu era decât un nes granulat bob mare, fațetat … Continuă să citești Voltaice amintiri
Un soare, doi sau trei; se simte de parcă pe platoul albastru, fără pată, stă întins un ciorchine voluptuos de astre incandescente și luminoase. E atât de cald încât pielea începe să fredoneze un cântec de sfârșit, un cântec în care sunetele sunt înlocuite de o sfârâiala molcomă. Îmi sfârâie pielea pe față, pe mâini, pe gât, pe scalp. Sub presiunea soarelui îmi clocotește toată … Continuă să citești Reverie
Deseori visa marea ca și cum s-ar fi aflat într-un acvariu, de unde putea să-și imagineze întinderile albastre. Trecea de la o scoică la alta, de la un val la altul înotând printre noi cei ce-l acceptam ca pe un confrate. Din când în când ieșea la suprafață să respire. Atunci devenea conștient de plămânii săi dezvoltați. Ca ființă, era om în mulțimea nedefinită a … Continuă să citești Ihtiologul
La fiecare pală de vânt, scândura afumată scârțâia și trosnea deasupra zidului spart. Se zbătea prinsă în ultimul ei cui, făcând porumbelul pictat pe una dintre fețe să se învârtă în loc, ca prins în laț. Un simbol potrivit pentru cei care intraseră în vechiul han cu gândul că acolo aveau să găsească o cale să părăsească, în siguranță, Punct Gorun, dar care nu mai … Continuă să citești În cercul fiarei (fragment de roman)
M-am trezit înaintea ta. Am crezut că este foarte târziu și am încercat să disting ce oră indica ceasul de pe noptieră. N-am reușit; știi cât de prost văd dimineața. Apoi am încercat să disting unde ești tu. Erai acoperit în cearșafuri, inclusiv în al meu. Atunci am înțeles de ce toată noaptea am simțit frigul cum îmi intra în oase. Pletele îți acopereau fața … Continuă să citești Memento
În întunericul rece al nopţii, singurul sunet care răzbătea în toată casa era plânsul lui Matei. Îi luă mult timp să se dezmeticească şi să-şi dea seama că adormise cu capul pe blatul din bucătărie şi oricât de tare o ustura inima atunci când îl auzea plângând, petrecu o clipă privind în gol. Cineva stinsese lumina. Ţigara i se arsese degeaba în scrumieră. Atunci când … Continuă să citești Magdalena
P(RO)EZIA 