Editorial Alexandra Medaru – Despre demoni și boală Articole Cristian Ovidiu Dinică – Eminescu, geneza poemului Luceafărul Poezie Casandra Ioan – Poeme Bianca Ioana Oancea – Poeme Mioara Olteanu – Poeme Ștefan-Alexandru Saviuc – Poeme Proză Cristina M. Cimpoae – -fragmente din romanul în trei părți: O singură depresie, mai multe voci- Gabi Gabrinov – Copiii nimănui Florentina Ionescu – Făcălețul Victor Popescu – Fuga … Continuă să citești P(RO)EZIA nr. 14 – Sumar
Alexandra Medaru Fără literatură existența mea ar fi mai pustie. Demonii mei sunt exorcizați prin scris. Scrisul e ca aerul. Fără el n-aș exista. Aș abandona totul pentru scris dacă aș putea trăi din asta. Zilele în care nu scriu au gust de boală. Despre autoare: ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, … Continuă să citești Despre demoni și boală
Cristina ARRIBAS GONZÁLEZ I. Niciodată n-am vrut să-i scriu tristeții. Am vrut să-i scriu luminii, ca o demonstrație a propriei sale forțe. Uneori lumina asta se stinge din puterea mea şi-mi repet fără strălucire: „Un poem pe care nu-l pot înălța”. II. Limbile sunt pentru mine. Locuri de trecere. Locuri ale lui ‘gândesc’. „Să găseşti sinteza ca pe-o amintire-a sfârşiturilor”. III. Acea scriere din abisuri: … Continuă să citești Poeme
Victor Popescu Adesea mi-am dorit ca vechea clădire în care funcționa școala din sat să se prăbușească sau să ia foc. Era o dorință explicită de a vedea școala transformată în cenușă, moloz, în nimicul acela care ocupă uneori atât de mult spațiu. Nu mă lega nicio nostalgie de acea clădire ori, dacă tot veni vorba, de sat, în general. Nu suportam strada aceea care … Continuă să citești Fuga
Bianca Oancea pământul se umflă ca un fursec în cuptor își depășește forma și nu mai poate să rămână presat între soare și pahare de plastic kilometrul 0 pe verticală trepte surmenate de la prea mult stat fețe obosite care suferă erori de expresie sunt acolo doar pe jumătate îmi intră părul altcuiva în ochi și analizez pe repeat ceva amuzant nu pentru mine nu … Continuă să citești Poeme
Andrei Ungureanu Călecioaia văzuse numaidecât mașina străină și, din câte i se părea ei, scumpă, care se oprise la poartă, dar afară de a privi curioasă, altceva nu făcu. Din mașină se dădură jos 3 persoane, 2 bărbați și o femeie, îmbrăcați frumos, ca la oraș. Altminteri nu era sigur că veniseră la ea, nici n-ar fi avut de ce, copiii ei n-aveau mașini scumpe … Continuă să citești Ispita
Ștefan-Alexandru Saviuc haide Haide să uităm, pentru o clipă, totul. Și să ne prefacem, că nu s-a întâmplat nimic, absolut, nimic. Haide să ne comportăm, ca și cum nu ar exista culori, nici măcar un curcubeu. Doar alb-negru, totul, ca în filmele noir cu Humphrey Bogart. Haide să stăm pur și simplu fără a spune o vorbă . Doar noi și liniștea. Doar patru ochi. … Continuă să citești Poeme
Gabi Gabrinov Era târziu, aşa că aprinse aragazul şi îşi plimbă puţin mâinile pe deasupra flăcării, simţind căldura firavă pătrunzându-i în sânge şi plimbându-i-se odată cu acesta prin tot corpul. Se gudură de plăcere, mulţumită că simţea în sfârşit căldură după atâtea ore petrecute în frig. Se trezise dimineaţă devreme, pe întuneric. Nu îndrăznise să aprindă lumina, ca să nu-şi trezească sora mai … Continuă să citești Copiii nimănui
Cristina M. Cimpoae Partea I Îngerii nu își pot întemeia o familie Uleiul de ricin se afla pe etajera unde praful nu se așeza niciodată, și fata întinse mâna după sticluță. Cu toate că sprâncenele ei erau suficient de stufoase încât să nu provoace neîncadrarea armonioasă a întregii fizionomii, G. avea totuși o mare preocupare atât pentru îngrijirea pielii, cât și pentru podoaba ei capilară. … Continuă să citești -fragmente din romanul în trei părți: O singură depresie, mai multe voci-
Casandra Ioan Cineva Cineva care să-mi despice acest aer întunecat al plămânilor. o bucurie nebună să glăsuiască în locul întregului meu corp. Sufletul – stăpân pe sine şi pe vremelnice întâmplări. Singură pe câmpul ruginit, Cu o hârtie de turnesol în mână, încercând să determin aciditatea sufletului. Toate aceste îngropări candide mă duc mai aproape de chintesenţă. Acum cunosc mai bine Căldura perfuzată, Lipsa mâinilor … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 