Poeme

Nora Blaj   *** Ești confidentul ideal al cărnii mele, mă povestesc ție și, a fără abatere, viața mea curge în carnea ta de fantomă cu umbră somptuoasă. Ești punctul de sprijin al neechilibrului meu. Prin tine-am descoperit cel mai scurt drum care duce la mine.   *** Degetele tale pe claviatura unui pian dintr-o cameră secretă cu pereți de carne moale caldă și cotropitoare … Continuă să citești Poeme

Poezii

 Iliescu Mirela speram ca bătăile inimii să nu înroșească rochia scurtă și-albastră îți mărturiseam directă ca un glonț ce voia să-ți  tulbure mintea, să-ți  împrăștie creierii ca pe firimituri ce duceau spre mine îmi mărturiseai iar eu alergam spre casă cu rochia mea roșie și inima în palme ca un glob nefiresc într-o zi de vară.     În fiecare dimineață îmi spăl fața cu … Continuă să citești Poezii

Poeme

Costel Stancu * * * stați față în față deodată privirea ei se preface într-un grajd în flăcări unde caii se zbat să iasă dar încă nu le-au ars căpestrele bat acolo din picioare înnebuniți nimeni nu deschide ușa ai putea fi tu acela dacă femeia nu te-ar fi făcut parte a nemișcării sale bietele animale gîndești singura lor scăpare ar fi o ploaie instantanee … Continuă să citești Poeme

Poeme

Alexandra-Emilia Bucur zilele ce trec mai repede decât clipocitul ochiului Întotdeauna există un resize al zilei / o reformatare a orelor ce încap într-o singură coală de o zi să se ia de la capăt să se vadă omisiunile / trecerea cu vederea / erorile gândurilor și să reia din loc din nou ziua de la început apeși forward, încordarea mușchilor lângă umeri, o gâlmă … Continuă să citești Poeme

Poeme

Ana-Mirabela Diacu Am învățat Am învățat că oamenii strălucesc după ce se ridică din noroi, Am învățat că „azi” este darul pe care puțini îl primesc, Am învățat că Acasă e cerul acesta înstelat și tu… Am învățat că îngerul tău nu te părăsește niciodată. Am învățat cât de frumoși sunt întotdeauna oamenii fragili; Am învățat că cele mai mari dureri nu se pot nici … Continuă să citești Poeme

Poeme

Sabina Baciu   Peisaj de război Caii-s cenușii, Carele sunt gri, Tancuri tuciurii. Câmpul e de piatră, Piatră bombardată. Cerul e de fum, Fum tușit de tun. Oamenii împușcă, Moartea rea îi mușcă, Și îi cad în cușcă. Câmpul tot e copt, Copt și ars de foc. Casele-s orbite, Geamuri părăsite. Iară omul moare, Cade din picioare. Stă cu pușca-n mână, Tremură din gură, Căci … Continuă să citești Poeme

Poeme

George Balș   Orbitor Plouă, cerul e nins; e-atâta zgomot: ar trebui să iau loc.   Încerc să (mă) opresc, măcar un gând, dar   Între două secunde deja au trecut trei… și încă trei și încă trei…   În sfârșit, stau și o parte din cer se fulguie ușor.   Alb, alb, chinuitor de alb. în jur, lumea încetinește, timpul se pune la somn. … Continuă să citești Poeme

Poeme

Gina Andrei Scrisoare de dor Simt mirosul tău și acum. Căldura pielii tale și izul de parfum. Chipul tău bătrân în capătul scării Așteptând să vin acasă Să nu te dau uitării. Copil fiind, mă bucuram să te văd zâmbind, Adult fiind, mă înec cu amintirea ta scriind Despre afecțiunea ta paternă. De care nu știu dacă am fost vreodată demnă. Simt mirosul de tutun … Continuă să citești Poeme

Poeme

Teodora Iuriusciuc * Urmăream cu privirea alergând prin cameră un copil. Un copil mic și palid slab și cu respirația întretăiată. L-am privit ani înșir până când a venit seara în care m-am ridicat din viață și am mers spre el. Copilul a ridicat privirea cu lacrimi în ochi. M-am uitat o secundă la el ca imaginea lui să fie pe veci în memoria mea. … Continuă să citești Poeme

Poeme

George Balș Înec Cu ochi străini și goi Văd plecându-mi marea. Mi-e sufletul legat De valuri ce târăsc în noaptea grea Al lui August cel din urm-apus. Mai știi, lumina mea, e mult de-atunci, Când iarnă încă nu era? Unde te-ai dus? Mai știi, nebuna mea? e mult de-atunci… Te-am căutat prin cer, pe sus, Pe unde te-am pierdut? Mi-e mintea inundată de gânduri reci … Continuă să citești Poeme