pentru cei slabi nu există scăpare

eu sunt moarte am venit să îți dau îmbrățișarea care te va face una cu mine eu nu cunosc timpul eu cunosc eternitatea ca o plagă roasă de un câine imaginează-ți că vei fi una cu mine una cu viermii una cu un idol la care se te închini când nu mai ai altă alternativă îmbrățișează-mă sărută-mă iubește-mă și eu mă voi asigura că te … Continuă să citești pentru cei slabi nu există scăpare

Poeme

Certitudini Cum fulgii se găsesc unul pe celălalt și se topesc apoi, când lumina dispare, îngheață într-un țurțure. cum umbra se ține mereu după tine, oriunde ai merge cum același cuvânt poate fi și pâinea, și cuțitul care o taie și poți să te ascunzi în spatele lui pentru că, nu-i așa, nu te poate atinge cum nimeni nu mai recunoaște poezia, o limbă maternă … Continuă să citești Poeme

Poeme

I. Stelele uitării Și vei pleca
cum pleacă vapoarele din gări fără ape, cu un salut risipit
în batista unei clipe. Vei privi cerul
ca pe o hartă greșită,
unde stelele nu mai duc nicăieri,
iar numele meu
va fi o constelație stinsă,
pe care nu o mai recunoști. Poate atunci
vor cădea din tine
lacrimi reci, rotunde, străine,
ca niște monede aruncate
în fântâna unei amintiri
care nu mai promite nimic. Voi număra pașii nopții
după ritmul … Continuă să citești Poeme

Poeme

1.Plasă de siguranță În fiecare cimitirse află un copilcare își acoperă urechileatunci când oameniipășesc mult prea aproape de moarte. Uneori îmi este dor de casăși de felul în caremutam în fiecare zi mobilaîn speranța că am să devinun om mai bun. (În spatele canapeleiși printre firimiturile de prafmai poți găsi puțină tandrețepentru momentele în careîncerci să fii singur.) Mi-aș monta pe piele o plasă de … Continuă să citești Poeme

Poeme

să porţi în tine o stea să porţi în tine o constelaţie să porţi în tine o galaxie * există un Mr. Hyde  al sufletului aşa cum există un Mr. Hyde  al trupului mă autoconţin * îl numisem Mr. Hyde – numele Umbrei dar el purta deja numele Luminii asemenea lui Lucifer * nimicul de aici mă înspăimântă mai mult decât nimicul de dincolo Despre … Continuă să citești Poeme

Poeme

Kaimos ospătar cu haine roase priviri în tavan un cântăreț de tavernă balcanizată de corzi dezacordate ospătar cu mâna rece ora 23 și greci mâhniți pe marea lor lăutele lovesc iar (și iar) privirile lor reci marea e apus dincolo de Adam zidit ușor prin capele primordiale am întins mâna dincolo de vitralii imaginare să pot atinge cuvinte privirile lor privirile voastre zidit ușor imaginar … Continuă să citești Poeme

Poeme

                            50 UP                         De la 50 în sus             cam așa arată o aniversare             felicitări buluc pe fb             câteva telefoane ca degetele care contează                  Un tort redus la scară                    și mai ales                  un cârlig de alpinism                  eventual o ancoră inversă                        sigur din câteva încercări             reușești să agăți cerul pacifist                              tragi aprig de … Continuă să citești Poeme

Poezii

Woman in STEM Calculam eronat distanța dintre mine și eu; Mă limitam la raportul dintre lacrimi și timp, Ignorând alte variabile, forța de distanțare și concentrația, Care erau invers proporționale. așa am ajuns să cred că eu și cu mine ne suprapunem perfect, când, de fapt, într-un sistem cartezian, coordonatele noastre nici nu făceau parte din aceeași mulțime. Cadre spațio-temporale neidentificate 1 Strada delirului se … Continuă să citești Poezii

Poeme

sens referenţialitate viaţă “jocul cu mărgelele de sticlă” non-referenţialitate vid * sorb vinul lui Omar Khayyam, nectar si ambrozie, esenţe în doze mici * îmi fac veşminte din impersonalul “se” şi ies cu ele în lume * mă trage de mânecă Realitatea umblu mereu cu bagajele făcute sunt gata îmbrăcată de plecare am provizii pregătite pentru veşnicie Despre autoare: Monica Mitea M-am născut în anul … Continuă să citești Poeme

Poeme

Eterniada Când Timpul era copil, începuse primele măsurători  în joacă. Stabilise distanța  dintre merii de la poartă, zborul mingii băiatului tânăr până la bărbatul îndrăgostit. Mai târziu învățase să cântărească ura, să calculeze iubirea cu porția  și să împartă vrajba în doze mici, împrăștiate constant în lume. Gonea dușmănos peste munți și peste coastele mele ce scrâșneau neputincioase  a tinerețe trecută și a iubiri netrăite. … Continuă să citești Poeme