Editorial Alexandra Medaru – Scriu, deci exist Articole Ovidiu Cristian Dinică – C. Negruzzi Robert C. Tökölyi – ”Leakey’s Angels”: Jane Goodall, Dian Fossey și Birute Galdikas. Povestea femeilor care au revoluționat modul în care oamenii au înțeles primatele (rubrica Restituiri biografice: eroii mei) Poezie Grigoriță Mălina Elena – Mă gândesc la tine 24/7 la ce oră te trezești în dimineața asta de vară Negoi … Continuă să citești P(RO)EZIA nr. 11 – Sumar
Alexandra Medaru Când literatură nu e, nimic nu e. În poezie ai face bine să transmiți ceva. Altfel, e degeaba. Viața bate literatura. În orice poveste există un dram de realitate și un dram de fantezie. Povestea se naște în mintea scriitorului și există în mintea cititorului. Fără literatură scriitorul ar fi un monstru. Scriu, deci exist. Continuă să citești Scriu, deci exist
Cesare PAVESE VA VENI MOARTEAȘI VA AVEA OCHII TĂI Va veni moartea și va avea ochii tăi –această moarte ce ne-nsoțeștede dimineața până seara, fără somn,surdă, ca o veche remușcaresau ca un viciu absurd. Ochii tăivor fi un cuvânt zadarnic,un strigăt mut, o tăcere.Așa-i vezi în fiece dimineață,atunci când asupra ta însăți te-apleciîn oglindă. O, neprețuită speranță,în ziua aceea vom ști și noică ești viața … Continuă să citești Poeme
Ania Vilal (fragmente din romanul omonim publicat la Casa de Pariuri Literare în 2021) Ceaiul aburind pentru Silvana, mirosul de flori proaspete din vaza de pe masă, mănunchiul de zmeure coapte din castron, pe hol încălțările murdare de pământ reavăn din pădure. În baie, urme fine de săpun în chiuvetă. Mirosul tău peste tot. Pot să fac o hartă cu locurile pe unde ai fost … Continuă să citești Zidul, apoi unica mare de pe pământ
câte lingurițe de zahăr îți pui în cafea cu ce te îmbraci și unde te duci lângă cine adormi și cu gândul la ce. care sunt problemele tale de familie mă gândesc la degetele, mâinile, picioarele tale, la gura, obrajii și ochii tăi la ce simți când te săruți cu fetele, la ce te gândești când faci baie la ce scrii în notițele telefonului. la … Continuă să citești Mă gândesc la tine 24/7 la ce oră te trezești în dimineața asta de vară
Robert C. Tökölyi Motto: „Exact înainte ca soarele să dispară la orizont, în spatele meu, David s-a ridicat și m-a fixat cu privirea; și, nu știu cum, umbra mea alungită s-a proiectat asupra lui. Clipa aceasta mi-a rămas vie în amintire: emoția primei mele întâlniri cu un cimpanzeu sălbatic și pura întâmplare ca umbra mea să cadă asupra lui David exact când părea că se … Continuă să citești ”Leakey’s Angels”: Jane Goodall, Dian Fossey și Birute Galdikas. Povestea femeilor care au revoluționat modul în care oamenii au înțeles primatele
Cristian Ovidiu Dinică Printre munți Săpat în piatră drumul leagă punțile timpului norii zdrențuiți acoperă munții, aici este împărăția lui Dumnezeu alături de el nu există frică, atracția neantului fascinează, peste liniște priveliștile încântă, privirea taie printre copaci intrări în fabulos, stânci cu nervii conturați pe cer alcătuiesc cetăți, brazii ca niște arcași se ondulează în bătaia vântului, cerul pare coborât pe pământ, pe terasa … Continuă să citești Poeme
Florentina Ionescu Mă holbez la cinci penisuri-trofeu, aliniate pe perete, deasupra televizorului, pe o poliță din livingul meu. Au trăsături diferite, cu vene proeminente, mai groase, mai subțiri, albe ca un degețel supt de un țânc. Sub fiecare stă scris numele bărbatului și data la care am devenit fericitul posesor al organelor pe care le păstrez pentru frumusețea lor. Nu le-am mai dat drumul să … Continuă să citești Trofee
Ovidiu Cristian Dinică În „Istoria literaturii române”, G. Călinescu îl include pe C. Negruzzi în capitolul „Primii umoriști”, alături de Anton Pann și Cilibi Moise. C. Negruzzi, fin literat și cunoscător al mai multor limbii de circulație europeană, provine dintr-o familie de răzeși, având rădăcini care coboară până în secolul al XVII-lea la marele logofăt al Moldovei, Gavrilaș Neniu (1667), cum se poate citi în … Continuă să citești C. Negruzzi
Negoi Așer TOMNATICE REGRETE Regrete, Regrete îmi umbresc gândirea, Regrete vin în valuri seci, Regretele-mi sunt moștenirea Din amintiri de toamnă, reci. Regrete, Regrete care nu-mi dau pace Se înfiripă-n suflet și în gând. Mă zguduie de nu mai am ce face Și doare tare, răni adânci lăsând. Regrete, Regretele tomnatice revin, Când frunzele se-ngălbenesc și mor. Un nou prieten, paharul de vin, Mai vindecă … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 