☆ ☆ ☆

Ascultă-mă, a fost nevoie
de-o jumătate de secol de vânt
ca să pun laolaltă
ceea ce-ți
spun acum.

●○●


☆ ☆ ☆

E vorba despre-alegerea
durerii.
Din frica-mi de moarte
am făcut o poveste fără sfârșit.
Singura mea poveste de dragoste
la urma urmei.

●○●


☆ ☆ ☆

Mai adineauri am simțit pe obraz
inima soaței mele.
Inima soaței mele
e un coș în care dorm mâțele,
un cuptor în care cresc
plăcintele.
Inima soaței mele
e o biserică luminoasă de țară,
un curcubeu aruncat
peste câmpuri.

●○●


☆ ☆ ☆

Îmi plimb mâinile
pe trupul tău
aidoma unui arheolog.
Iubirea-nseamnă să descifrezi sacrul
îngropat în trupuri,
e acel lucru ce se crapă,
face să cadă vopselele
și scoate la iveală fondul de aur,
arhiva de lumină
din care venim.

●○●


☆ ☆ ☆

Voi purta tot anul doliul
de-a rămâne aici făr’ să te văd.
Îmi voi scrie versurile
și voi tăcea
căci adevărul e că mai mult decât orice inspiră
ceea ce n-ai avut.

●○●


☆ ☆ ☆

Sunt partea nevăzută
a privirii mele,
hinterlandul
ochilor mei.

●○●


☆ ☆ ☆

Umblăm după povești mărunte,
destinații nesigure,
intimități provizorii.

●○●


☆ ☆ ☆

Nu m-am vindecat
de nicio boală, toate-s aici cu mine,
laolaltă cu-această bucurie
care mă vizitează din când în când și-apoi dispare.
Spuneți-i poezie!

●○●


☆ ☆ ☆

Poezia e un morman de zăpadă
        într-o lume cu sare în mână.

                       Poezia e amputare.
                       A scrie înseamnă să miroși
                       trandafirul ce nu există.
______________________________________________

       Poetul, prozatorul și regizorul italian  Franco  ARMINIO  s-a născut în data de 19 februarie 1960 în localitatea Bisaccio din provincia Avellino. Colaborează la ziarele „Corriere della Sera”, „Il manifesto” și „Il Fatto Quotidiano” și e animatorul blogului „Comunità Provvisoria”, fiind extrem de implicat în salvarea și conservarea comunităților rurale din Peninsulă.
       Dintre volumele sale de versuri, amintim:  Atleti/ Atleții  (1987);  Cartoline  dai  morti. 2007-2017/ Cărți  poștale  de  la  morți. 2007-2017  (2010);  Cedi  la  strada  agli  alberi/ Fă  loc  copacilor  (2017);  Resteranno  i  canti/ Vor  rămâne  cântecele  (2018);  L’infinito  senza  farci  caso/ Infinitul  fără  să  bagi  de  seamă  (2019);  La  cura  dello  sguardo. Nuova farmacia poetica/ Leac  pentru  ochi. Noua farmacie poetică (2020);  Studi  sull’amore/ Studii  despre  dragoste  (2022);  Sacro  minore/ Sacru  minor  (2023).

               Traducere și prezentare:
                        Costel  DREJOI