La ediția aceasta a revistei, avem un număr special dedicat romanului Confesiunile domnului Freejoy de Șerban Andrei Mazilu și Andreea Sterea (Crux Publishing, 2023), ceea ce îmi permite să înlocuiesc editorialul cu o scurtă opinie despre volumul mai sus menționat.

Voi începe prin a aminti că fac parte dintre puținii norocoși care au putut vedea romanul de la primul draft până la varianta ajunsă pe piață, variantă despre care spuneam pe coperta patru că poate concura cu bestselleruri din lumea anglo-saxonă, afirmație pe care o mențin și acum. De ce spun aceasta? Dintr-o serie de motive…

În primul rând, avem de-a face cu o poveste detectivistă situată într-o lume fantasy unde protagoniștii, un anticar excentric și o tânără arhitectă, trebuie să lupte cu o sectă ocultă și cu creaturi lovecraftiene pentru a descifra enigmaticile morți care au loc în Cadiz. Acestora li se alătură un detectiv venit dintr-altă lume și o felină transformată în femeie, ambii personaje la fel de misterioase ca întreg universul creat de Andrei Mazilu și Andreea Sterea în această istorie noir cu elemente hard boiled.

În al doilea rând, cei doi autori se concentrează pe atmosfera ce amintește de o lume Art-Deco, ca pe nimic altceva, astfel că ești prins într-un univers minuțios, unde horror-ul și fantasy-ul se îmbină cu mystery-ul, ținându-te în priză de la prima pagină până la ultima.

În al treilea rând, romanul este și o călătorie culturală-muzicală căci a fost scris să se potrivească perfect cu muzica menționată pe alocuri: jazz, blues, AC/DC, Black Sabbath, și poate ceea ce e foarte fain la cartea asta e că o poți citi, ascultând muzica asta, pentru a te băga și mai profund în atmosferă.

Un alt motiv pentru care mie mi-a plăcut cartea asta e acela că pe mine m-a dus cu gândul și la niște autori și scenariști de peste granițe. Ruan Freejoy mi-a amintit de Sandman-ul lui Neil Gaiman, dar și de Luciferul lui Tom Kapinos. Adelind m-a dus cu gândul la detectiva Alicia din Labirintul Spiritelor lui Carlos Ruiz Zafón. Franco mi-a amintit de filmele clasice cu detectivi. Iar Kate m-a purtat cu gândul la Cat Woman. Și astea sunt doar câteva dintre asemănările cu personaje clasice și îndrăgite de publicul larg.

În cele din urmă, romanul merită pentru că întâlnești ființe demonice, fauri, dar și pe lordul Abaddon, precum și o adunare ocultă care vrea să schimbe regulile în Cadiz, iar bătălia cu forțele întunericului te ține cu sufletul la gură până la final.

Nota mea: 10/10. 🙂

Despre autoare:

ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, fiind redactor-șef al revistei P(RO)EZIA și colaborator permanent al e-revistei EgoPHobia unde conduce două rubrici, Arena culturală: cartea și filmul (în calitate de critic literar) și Lecturi potrivite / recomandate de Alexandra (în calitate de editor).

A publicat un volum liric, Demoni și demiurgi (Editura EIKON, 2017), poezie în volumele Generația O Mie de Semne (Casa de pariuri literare, 2022) și Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019) și proză în antologiile Eroi fără voie (Ed. Millennium Books, 2015) și Centenarium StrING (Editura Tornada, 2018).

Are apariții de poezie, proză, studii critice, editoriale în publicațiile Apostrof, Argos, Echinox, eCreator.ro, EgoPHobia, Noise Poetry, O mie de semne, Parnas XXI, Postmodern, P(RO)EZIA, Puterea – Cotidian Național, Revista Online de SF&F Galaxia 42, Revista de povestiri, Revista de suspans, Select News, UtopIQa și pe platforma Queero. Amintim câteva lucrări semnificative: Păcatul (2013), Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan (2016), Gomes Leal – poet al Satanei sau al lui Hristos? (2016), A fi sau a nu fi scriitor… (2017), Ființele nopții din urmă (2017), Marea unire și cultura veșnicei influențe (2018), Henrik Ibsen – “Peer Gynt” (2019), Madona cu lacrimi de sânge (fragment, 2020), Simfonia ascunsă (fragment, 2021) sau Un vers ca o despărțire (2022). Poeme ale sale au fost traduse în limba spaniolă și limba engleză și publicate în Chile, Spania, Mexic și SUA.

În 2014 i s-a acordat Premiul al II-lea la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, pentru lucrarea Contrabandă-n alb și negru.

Blog personal: http://www.taramuridenicaieri.ro.