Proezia nr. 24 – Sumar

Editorial Alexandra Medaru – 6 cărți care mi-au plăcut în 2023 Poezie Paula Bârsan – Poeme într-un vers de Paula Bârsan din volumul în lucru, Ireductibil Miriam-Penelopa Georgescu – când e noapte și nu poți să dormi Arturo Hernández González – Alegorie și alte poezii Alexandra Medaru – doar scrisul mai salvează ceva Proză Ovidiu Cristian Dinică – Timpul ca o perfuzie Marius-Sorin Enache – … Continuă să citești Proezia nr. 24 – Sumar

6 cărți care mi-au plăcut în 2023

2023 a fost un an în care am citit mai puțin ca în alții, dar cu toate acestea am descoperit cărți noi și am redescoperit cărți vechi, iar astăzi scriu despre cele care mi-au plăcut cel mai mult, fără să fac vreun top, căci sunt genuri și specii extrem de diferite, ceea ce nu lasă loc pentru asta. Caietul psihopatului, Ștefan Bolea Încep cu o … Continuă să citești 6 cărți care mi-au plăcut în 2023

„Cântecul de niciodată…”

Povestea unei scriitoare uitate: Eleonora Fetti 1917-19961                                                                                              Robert  C. Tökölyi                                                                                      Roxana Eleonora Lupșe                                                                                                 Motto:  „ Îmi cântă sufletul azi un cântec din adâncuri: Cântecul de niciodată. E-o melodie nouă, a cerurilor…. Din notele rupte din simfoniile apelor pure, voi închega cântecul de niciodată. Un cântec nou, numai al tău…”                                                                                                                          Eleonora Fetti, 1940 Eleonora Fetti avea 21 de ani când, în anul … Continuă să citești „Cântecul de niciodată…”

Versuri

CERUL,  CITRICĂ  ARDOARE Mă uitam la nori ca la niște săruturi dulci ale primăverii albastre și calde pe care cerul, cu citrica lui ardoare, o lumina și inventa sonate pe ruine de mare, nisip și foc. Mâinile tale erau sunete line plutind. Încă nu știam să-ți scriu, nici să-mi scriu. Știam că ești tăcere, instinct, ceața buzelor tale mă popula și te inventa în sărutul … Continuă să citești Versuri

Pendulare între mit și literatură la Oscar Wilde

Oscar Wilde s-a născut în Dublin la 16 octombrie 1854 ca fiu al lui Sir William Wilde și al soției acestuia, Jane. Doamna Jane Francesa Wilde (1820-1896), mama lui Oscar Wilde, a fost o poetă și jurnalistă de succes, scriind versul patriotice irlandeze sub pseudonimul de „Speranza”. Tatăl lui scriitorului, Sir William Wilde (1815 – 1876), a fost un eminent chirurg O.R.L.-ist , un filantrop … Continuă să citești Pendulare între mit și literatură la Oscar Wilde

Tablete

FRANZ Am scris atât de mult despre tine, scriitorul meu preferat, încât devin pagina următoare, cea care-așteaptă să fie descoperită de consemnarea evenimentului și a bolii incurabile. Ai rătăcit din stațiune-n stațiune în căutarea unui aer mai bun și singura ta expirație a fost construirea de lumi în care absurdul se înălța ca un monument al celor căzuți. De aceea ai ales trapezul ca să … Continuă să citești Tablete

Bere și echilibru

Marius-Sorin Enache Abia își așezase doza de Ciucaș pe măsuța din sufragerie, când la ușă s-a auzit o bătaie puternică. Pufnind din nări, și-a împins băutura cu degetul și aproape că a fugit către sunetele exasperante. Totul a durat câteva secunde, dar gândurile parcă-i clocoteau sute de vieți. Foarte puține, căci imediat a apăsat pe clanță și a tras ușa până la perete.— Primiți cu … Continuă să citești Bere și echilibru

Alegorie și alte poezii

Alegorie De multe ori am încercat să mă sinucid.             Această declarație furtivă de anonimat gelos                         a anonimatului gelos. Moartea voluntară este un recurs igienic pentru cei care nu caută o voce pentru numele lor. Este o consolare -acest lucru este evident- să știm că pentru atomii noștri             să știm că pentru atomii noștri paralizia în care ne aflăm adesea             este radical … Continuă să citești Alegorie și alte poezii

Timpul ca o perfuzie

Dimineața venise repede, ca și cum după o lungă noapte plină de vise, s-ar fi dezvelit obeliscul lumii traversate de incertitudini. Ca meteorolog, eram preocupat de evoluția vremii și îngândurat de ploile ce se anunțau. Acestea puteau să-mi facă dificilă întoarcerea la stația meteo din munte. Prea grăbit să văd micile bucurii ale vieții, mi-am pregătit automobilul și-am hotărât să-i fac plinul cu benzină.În stația … Continuă să citești Timpul ca o perfuzie