Oscar Wilde s-a născut în Dublin la 16 octombrie 1854 ca fiu al lui Sir William Wilde și al soției acestuia, Jane. Doamna Jane Francesa Wilde (1820-1896), mama lui Oscar Wilde, a fost o poetă și jurnalistă de succes, scriind versul patriotice irlandeze sub pseudonimul de „Speranza”. Tatăl lui scriitorului, Sir William Wilde (1815 – 1876), a fost un eminent chirurg O.R.L.-ist , un filantrop renumit și un scriitor talentat, mândrindu-se cu apariția numelui său pe diverse cărți despre arheologie și folclor.

            Tânărul Wilde a studiat la Școala Regală Portora (1864-71), la Colegiul Trinity din Dublin (1871-74) și la Colegiul Magdalen din Oxford (1874-78). În timpul șederii sale la Oxford, s-a implicat în mișcarea estetică și a devenit un susținător al conceptului ‘Artă pentru Artă’ (L’art pour l’art). În timpul studiilor sale la Magdalen, a câștigat Premiul Newdigate din 1878 pentru poezia sa Ravenna.

            După ce a absolvit, s-a mutat la Chelsea în Londra (1879) pentru a-și începe o carieră literară. În 1881, a publicat prima sa colecție de poezii – poemele care au primit recenzii mixte din partea criticilor. A lucrat ca recenzent de artă (1881), a ținut prelegeri în Statele Unite și Canada (1882), și a locuit la Paris (1883). De asemenea, a ținut prelegeri în Marea Britanie și Irlanda (1883 – 1884).

            Pe 29 mai 1884, Oscar s-a căsătorit cu Constance Lloyd (decedată în 1898), fiica avocatului reginei, Horace Lloyd. Au avut doi fii, Cyril (1885) și Vyvyan (1886). Pentru a-și susține familia, Oscar a acceptat un post ca editor al revistei Woman’s World, unde a lucrat între 1887 și 1889.

            În 1888, a publicat Pricipele fericit și alte povestiri, povești scrise pentru cei doi fii ai săi. Primul și singurul său roman, Portretul lui Dorian Gray, a fost publicat în 1891 și a fost primit cu multă negativitate. Aceasta se datora în mare măsură nuanțelor sale homoerotice, care au provocat ceva senzație printre criticii victorieni. În 1891, Wilde a început o aventură cu Lordul Alfred Douglas, poreclit „Bosie”, care a devenit atât dragostea vieții sale, cât și prăbușirea sa.

            Piesele de teatru erau adevăratul produs al marelui său talent. Prima sa piesă de succes, Lady Windermere’s Fan, a avut premiera în februarie 1892. A produs o serie de comedii extrem de populare, printre care O femeie fără imporntanță (1893), Soțul ideal (1895) și Importanța de a fi serios (1895). Aceste piese au fost toate foarte apreciate și l-au consacrat pe Oscar ca dramaturg.

            Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde este un roman care captivează cititorii prin explorarea estetismului, moralității și dualității naturii umane. Întâlnim printre altele teme precum frumusețea, corupția și consecințele indulgenței. Cu toate acestea, dincolo de structura de suprafață se află o bogată tapițerie de simboluri, metafore și trimiteri mitologice care amplifică profunzimea și complexitatea poveștii. În centrul romanului se află personajul principal, Dorian Gray, a cărui obsesie pentru propria imagine servește ca o reinterpretare modernă a mitului grec antic al lui Narcis.

            În Portretul lui Dorian Gray, Wilde prezintă portretul unui tânăr, Dorian Gray, care este remarcabil de frumos și inocent la început. Trecerea lui Dorian în decadentism începe atunci când devine fascinat de propriul său portret, pictat de talentatul artist Basil Hallward. Portretul, spre deosebire de Dorian însuși, îmbătrânește și poartă urmele acțiunilor sale imorale, servind ca o reprezentare vizuală a sufletului său. Dorian, realizând că portretul său va purta consecințele desfrânării sale în timp ce aspectul său extern rămâne intact, devine obsedat de menținerea frumuseții sale cu orice preț.

            O trăsătură comună între Dorian Gray și Narcis constă în obsesia lor față de propriile  reflecții. În timp ce Narcis își privește chipul pe suprafața apei, Dorian este captivat de portretul său, fiind amândoi vrăjiți de propria lor frumusețe. Suprafața reflectivă, fie apă sau pânză, devine o metaforă a oglinzii prin care ei se confruntă cu identitățile lor. Ambii sunt atrași într-un tărâm periculos în care auto-adorarea îi orbește față de consecințele morale ale acțiunilor lor.

            O paralelă  este influența coruptoare a societății atât asupra lui Dorian, cât și lui Narcis. În romanul lui Wilde, Dorian este introdus în viziunea hedonistă a lui Lord Henry Wotton, care promovează căutarea plăcerii și respingerea constrângerilor morale. Similar, Narcis este descris ca un tânăr frumos căutat de mulți, amplificându-i astfel simțul propriei importanțe. Influențele externe asupra ambelor personaje contribuie la căderea lor într-o decadență morală, evidențiind impactul valorilor sociale asupra comportamentului.

            Dorian Gray, tânărul și chipeșul protagonist al romanului lui Wilde, este inițial portretizat ca o figură inocentă și fermecătoare. Cu toate acestea, influențat de filozofiile hedoniste ale lordului Henry Wotton și alimentat de propria sa vanitate, Dorian devine îndrăgostit de ideea de a-și păstra tinerețea și frumusețea. Tocmai această dorință îl determină să încheie un pact faustian cu portretul său – o pictură care îmbătrânește și poartă cicatricile desfrânării sale, în timp ce Dorian rămâne „fără de păcat”.

            În centrul presupusului târg faustian al lui Dorian se află elementul supranatural introdus de portretul pictat de prietenul său, Basil Hallward. Portretul servește drept o reprezentare vizuală a sufletului lui Dorian, surprinzând efectele decăderii sale morale, lăsându-i în același timp aspectul fizic neatins. Această întorsătură supranaturală adaugă un strat de complexitate narațiunii faustiene, deoarece transformă consecințele acțiunilor lui Dorian într-o formă tangibilă și vizibilă.

            Pactul faustian afectează psihicul lui Dorian în timp ce acesta se confruntă cu dualitatea existenței sale – exteriorul fără cusur pe care îl prezintă lumii și sufletul corupt descris în portret. Chinul psihologic pe care îl trăiește servește ca o amintire emoționantă a tradiției faustiene, unde protagonistul este bântuit de consecințele pactului lor și de conflictul intern dintre dorințele lor și ramificațiile morale ale acțiunilor lor.

            Lordul Henry Wotton joacă un rol esențial în facilitarea descendenței faustiene a lui Dorian. Retorica sa elocventă și persuasivă acționează ca un catalizator care aprinde dorința lui Dorian pentru o viață neîngrădită de constrângeri morale. Lordul Henry întruchipează alura seducătoare a cunoștințelor și a plăcerilor interzise, fiind un alteri ego al figurii arhetipale a lui Mefistofel din mitul faustian. Influența sa determină exploatarea pericolelor inerente cedării impulsurilor hedoniste.

            Iubitoare de mituri, am citit Portretul lui Dorian Gray cu ochii unui filolog avizat, pătrunzând până în structura sa de adâncime. Romanul lui Wilde nu înseamnă doar mit, hedonism, imoralitate ci se țese sub forma unui caiet de lectură, necesar înțelegerii mișcării estetice și a perioadei anti-victoriene din literatură. Raportat la timpurile în care a fost scris, Portretul lui Dorian Gray a fost un roman mai mult decât îndrăzneț. Doar imaginați-vă ce ar fi însemnat publicarea sa în comunismul românesc postbelic!

Despre autoare:

Sorana Maria Ilie (n. 2002, Buzău) este scriitoare de literatură contemporană (poezie, proză), student-filolog la Facultatea de Litere și Științe din Ploiești, editor și redactor de carte, colaborând în 2020 cu revista POV21, atât în calitate de editor cât și de jurnalist, cu autori precum Raluca Iacob (autoarea romanului „Păcate Arse”), Oana Nicoleta Boabeș (coordonatorul blog-ului „Petale de cerneală”).

A debutat în revista școlară „Metronom” din cadrul Colegiului Pedagogic „Spiru Haret” din Buzău în 2018 cu poezii și fragmente de proză scurtă. În 2022 a publicat primul volum de poezie, în limba engleză, „When the night stops falling” ( Amazon.co.uk, 2022), în prezent lucrând la un al doilea volum ce va completa seria și a unui volum despre impactul overthinking-ului asupra noastră. A colaborat cu reviste precum Proezia și eCreator, unde a publica poezii și fragmente de proză.