CERUL,  CITRICĂ  ARDOARE

Mă uitam la nori ca la niște săruturi dulci

ale primăverii albastre și calde pe care cerul,

cu citrica lui ardoare, o lumina

și inventa sonate pe ruine de mare,

nisip și foc.

Mâinile tale erau sunete line

plutind.

Încă nu știam să-ți scriu,

nici să-mi scriu.

Știam că ești tăcere, instinct,

ceața buzelor tale mă popula

și te inventa în sărutul albastru

al cărărilor cu mimoze.

▪︎▪︎▪︎

CHEAG

N-am sădit încă nimic, n-am semănat nimic,

dar culorile ne locuiesc

și ne-mping mai departe.

Ne-am născut din tihna cea mare

a zilelor, din umbrele pure,

din limpedea rouă,

secretată în cele mai lungi nopți

ale iernii.

Ne naștem și respirăm în jurul

luminii,

arând întunericul,

far și ceață aducătoare poate de floare,

sprijin, stigmat,

stea luminoasă,

flacără și vertij, cerneală roșie,

cheag albastru ce se desprinde

din cea mai dulce suflare care ne țese.

▪︎▪︎▪︎

IMN  NOCTURN

                   „Mais nous voici livrés plus nus

                 à ce parfum de l’humus”

                                      Saint-John Perse

Merg prin noaptea de nisip, dorm printre culcușuri

ce sângerează.

Sunt marele spațiu pe care l-au străbătut multe vieți.

Locuiesc o flacără, un potop printre flori uriașe

ce dau buzna-n goliciunea norilor, într-o carte albă

deschisă la un inutil capitol al lumii.

Sunt cel mare, cel mic, o umbră imensă,

o redută de pământ și de flori,

gâfâind într-un spațiu minuscul.

În supurația străzilor îmi văd fața,

mă-ntind pe cearșafuri de vânt, schimb pansamentul

rănilor adânci ca niște prăpăstii,

lungi ca niște bulevarde.

Faptul de a-i da suferinței un nume ar putea s-o aline.

Faptul de-a da un nume nopții și humusului morții

ar îndepărta poate creierul ce strălucește

în coasa ei fără odihnă.

În frământarea sângelui, sub luna călcată-n picioare,

plutește însă parfumul, mătasea,

în orhideea mută a unei îmbrățișări.

▪︎▪︎▪︎

TIMP  AMBIGUU

Mă destram într-un inel de dantelă străveche

Am gura goală, un fruct roșu,

caise uscate

și-o mulțime de oleandri

ce-mi umbresc fața.

Știu, e Crăciunul

și n-ar trebui să mă gândesc la lucruri fără de noimă,

nici la materia perimată, roasă

de timp.

Mușchiul picură-n singurătatea

ieslei.

Și-o țeastă-nstelată.

E timpul să trăim, țesând purpura,

coralul, înseși orele,

mătasea străveche

și liniștea ce sucombă-ntre perle

și scrum,

în goana unui vers.

▪︎▪︎▪︎

VÂRTEJ

Spuneau că ești o corabie,

fiindcă-mpreună cu tine plecau spre cele mai depărtate

insule de mătase și fildeș.

În tine-ncepeau trupul, rădăcina, lumina,

lumânările albe, salinitatea cea verde,

amețeala tuturor călătoriilor.

Erai tăcere și trup.

Mâinile tale erau pescăruși ai misterului,

umbra luneca pe promontoriile abrupte,

prăbușindu-se-n mare.

Iar lumina se afunda-n vârtejul fără odihnă

în care te-am găsit.

______________________________________________

       Maria  DO  SAMEIRO  BARROSO  (Portugalia) e medic, germanist și poetă multilingvă, traducătoare, eseistă și cercetătoare în domeniul literaturilor portugheză și germană, al studiului traducerilor și al istoriei medicinei. Membru de onoare a Asociației „Alia Mundi” din Serbia, ambasadoare a alfabetizării și culturii din partea ASIM SASAMI INDONESIA GLOBAL WRITERS din Indonezia și autoarea a peste 40 de cărți de poezie (printre acestea, menționăm:  Roșul  macilor/  O  rubro  das  papoilas – 1987, 1998;  Litanie  roz/  Rósea  Litânia – 1997;  Mnemosyne/  Mnemósine – 1997;  Grădinile  imperfecte/  Jardins imperfeitos – 1999;  Meandre  translucide/: Meandros  translúcidos – 2006;  Iubitorii  de  ceață/  Amantes  da  neblina – 2007;  Recoltele  nopții/  As  vindimas  da  noite – 2008;  Poemele  nopții  neterminate/  Poemas  da  noite  incompleta – 2010;  Lunile  de  ghimbir/  Luas  de  gengibre – 2013), traduceri și eseuri. Versurile i-au fost publicate în peste o sută de reviste și antologii naționale și internaționale, în peste treizeci de limbi, datorită participării sale la festivaluri de poezie și alte activități internaționale.

               Traducere și prezentare:

                         Costel  DREJOI