dincolo de mii de kilometri

oriunde merg

oriunde sunt

port cu mine tricoul tău negru

pe care am decis că n-o să-l spăl niciodată

așa îmi pot închipui că nu-și va primi vreodată botezul

curățirea

iertarea

sau mai știu eu ce baliverne

așa îmi pot închipui că mirosul tău e încă pe el

și va rămâne acolo

zile

săptămâni

luni

așa știu că ești cu mine

așa știu că iubirea asta dăinuie dincolo de mii de kilometri

cine altcineva ar mai purta tricoul tău negru oriunde ar merge, oriunde ar fi?

dacă aș fi acasă…

astăzi am lăsat tricoul negru pe pat

pe pernă

să o încălzească

să o umple de tine

să fie ca și cum te-aș fi găsit acolo

la ceas de seară

așa cum te găseam în fiecare noapte

înainte să mă sui lângă tine

înainte să mă iei în brațe

și să dormim de parcă am fi fost unul

astăzi o să mă acopăr cu tricoul tău

și-mi voi imagina că mă cuprinzi

așa cum ai face-o dacă aș fi acasă

dacă aș fi acasă…

numai tricoul tău negru

uneori aș vrea să evadez din propriul corp

să mă transform în apă sărată

în spuma de mare în care poate aș regăsi liniștea

ce nu o mai găsesc de ani buni

ce pare a se ivi când privesc întinderile albastre

dar dispare cum revăd tricoul tău negru

care îmi aduce aminte de depărtările imense ce trebuie să existe acum între noi

dar niciodată între inimile noastre

uneori aș vrea să evadez din propriul trup

să mă înalț spre cosmos

și de acolo mai departe spre luna

scrijelită cu ani în urmă pe piele

cu ace și cu vopseluri

de parcă eu și ea am fi una

dar aș avea cu mine doar tricoul tău negru

și nici în universul neantic nu aș găsi liniștea

aș vrea un corp nou

doar să nu mai port cu mine numai tricoul tău negru

ca un nou stigmat

al unei boli ce-și bate continuu joc de mine

și mă mințeam că pot atinge infinitul

câteodată mă gândesc că sinuciderea e preferabilă

unui șir de morți care s-ar putea succeda în viața mea

mama

tata

el

refuz să trăiesc aceste pierderi

gândul că ele se vor întâmpla e înnebunitor

la fel ca

gândul că într-o zi voi fi o bătrână

așteptând sfârșitul pe o bancă

unde mă sărutam cu tine când eram tânără

și mă mințeam că pot atinge infinitul

Despre autoare:

ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, fiind redactor-șef al revistei P(RO)EZIA și colaborator permanent al e-revistei EgoPHobia unde conduce două rubrici, Arena culturală: cartea și filmul (în calitate de critic literar) și Lecturi potrivite / recomandate de Alexandra (în calitate de editor).

A publicat un volum liric, Demoni și demiurgi (Editura EIKON, 2017), poezie în volumele Orașele viitorului (Editura Pavcon, 2023), Generația O Mie de Semne (Casa de pariuri literare, 2022) și Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019) și proză în antologiile Eroi fără voie (Ed. Millennium Books, 2015) și Centenarium StrING (Editura Tornada, 2018).

Are apariții de poezie, proză, studii critice, editoriale în publicațiile Apostrof, Argos, Echinox, eCreator.ro, EgoPHobia, Noise Poetry, O mie de semne, Parnas XXI, Postmodern, P(RO)EZIA, Puterea – Cotidian Național, Revista Online de SF&F Galaxia 42, Revista de povestiri, Revista de suspans, Select News, UtopIQa și pe platforma Queero. Amintim câteva lucrări semnificative: Păcatul (2013), Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan (2016), Gomes Leal – poet al Satanei sau al lui Hristos? (2016), A fi sau a nu fi scriitor… (2017), Ființele nopții din urmă (2017), Marea unire și cultura veșnicei influențe (2018), Henrik Ibsen – “Peer Gynt” (2019), Madona cu lacrimi de sânge (fragment, 2020), Simfonia ascunsă (fragment, 2021) sau Un vers ca o despărțire (2022). Poeme ale sale au fost traduse în limba spaniolă și limba engleză și publicate în Chile, Spania, Mexic și SUA.

În 2014 i s-a acordat Premiul al II-lea la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, pentru lucrarea Contrabandă-n alb și negru.

Blog personal: http://www.taramuridenicaieri.ro.