Editorial Alexandra Medaru – unele lucruri nici timpul nu le vindecă Poezie Paula Bârsan – Colaj poeme din Ireductibil, volum în lucru Alexia-Gabriela Roman – Poezii din volumul nepublicat ,,mișcarea browniană” Gabriela Rusu – Poeme Proză Cristian Ovidiu Dinică – Frustrările nopții goale Gabi Gabrinov – Nuci umplute Victor Popescu – Lucrurile importante Tabletă Paula Bârsan – Tablete Cronică Sorana Maria Ilie – Virginia Woolf … Continuă să citești Proezia nr. 26 – Sumar
îți spui că unele lucruri nu ți se pot întâmpla ție că ești în siguranță că tu ești mai specială ca miile de copii morți în războaie ca sutele de femei abuzate ca zecile de bărbați care nu recunosc că istoria lor s-a născut în ziua în care au primit primul pumn în față îți spui că prietenii o să fie acolo mereu indiferent că … Continuă să citești unele lucruri nici timpul nu le vindecă
Se întâmplă că pentru și după Bookfest am citit multă literatură, și mai ales literatură SF&F bună, așa că nu se poate să nu scriu despre trei volume din acest segment, pe care le-am notat cu patru stele pe Goodreads. Este vorba despre Trilogia lui Teofil de Cosmin Perța (editura Polirom), Azilul meu de Alexandru Lamba (editura Polirom) și Marginea Lumii (Baladele Nlithiei – vol. … Continuă să citești Recomandarea de carte: 3 cărți SF&F
(realizat de Alexandra Medaru) Mircea M. Țara (n. 1987, Baia Mare) este un scriitor de literatură fantastică, cunoscut pentru seria Baladele Nlithiei, publicată la editura Crux Publishing. Este absolvent al Facultății de Litere secția Română-Engleză din cadrul Universității de Nord și traducător al cărții Drumul înfometat semnată de cunoscutul romancier nigerian Ben Okri. Deține și un masterat în marketing online la Academia de Studii Economice … Continuă să citești Interviu cu Mircea M. Țara, autorul seriei Baladele Nlithiei
Silueta ți se-alungește – schelet al unei flăcări fără de trup, înșelătoare cum doar aerul poate fi, ori vântul sentimentelor și săruturile norilor în cuibul umed al nopților solitare. Visele se leagănă de la stânga la dreapta fără conștiința că riscă, pot ele oare să nu cadă dincolo de carnea lemnului ce-și sparge tăcerile când aprinzi chibritul pentr-o ultimă țigară? ︎ ︎ ︎– Ochii lui … Continuă să citești Poeme
LA ȘASE SEARA TRAMVAIUL ZDRĂNGĂNE La șase seara tramvaiul zdrăngăne în centrul Marketplatz-ului printre rondurile de flori;jerbe de scântei coboară cu parașutade la troleu peste pietrișul gazonului.Întunericul cere audiență la noaptea daltonistă.În prim plan, o fetiță aleargă cu cerculdupă propria umbră, apoi trece strada pustiece se sfârșește într-o mare de ulei.Colonada peristilului absoarbe umbra statuilorși-o înapoiază amurgului.Pe fundal, poți vedea un nebun ce merge în pas … Continuă să citești Poeme
Ultima parte a planului ei avusese din nou în vedere lucrătoarele tinere. Luând în considerare punctul de start al noii strategii implementate, Cea-care-salvează își dăduse seama că un alt îndemn puternic pentru copii – iar albinele aveau generațiile lor de copii, care se succedau mult mai rapid decât cele ale oamenilor – erau poveștile. Nu se gândise niciodată că poveștile puteau fi liantul necesar misiunii … Continuă să citești ApIscalips (fragment de roman)
XXXVIII În grădină se adună ca frunzele uscate amintirile. La sfârșitul după-amiezii un suspin destramă memoria. Totul se năruie în concertul florilor pe care timpul îl aprinde. În ruine, o pasăre ciugulește uitarea și cântecul ei rătăcit se hrănește din tăcere. Acum, etern, vei asculta roua care avansează printre umbrele copacilor. În crăpăturile sale umede renaște insecta care țese abisul unde vor răsări cuvintele. XXXIV … Continuă să citești Poeme
A tras aer adânc în piept și i-a spus ce a vrut dintotdeauna să-i spună. – Nu vin. Te descurci și fără mine. – Și dacă mor? Nu vrei să mă vezi? Așadar, până la urmă, a ales să joace ultima carte, numai că ea a închis telefonul fără să-i mai răspundă. Când a eliberat tot aerul, amețeala a împins-o să se trântească în scaun. … Continuă să citești Nuci umplute
conundrum tip singurătate de ce las oamenii să îmi împletească părul cum vor să mă tragă de oase apoi să le contorsioneze știu că aș fi o echibană frumoasă dacă mi-ai roti rotula mi-ai pune femurul în floare apoi mi-ai scapără ochii o să fiu un cadavru milos o să le pară oamenilor că am aripi că e păcat ce păcat a ofilit prea tânără … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 