Ultima parte a planului ei avusese din nou în vedere lucrătoarele tinere. Luând în considerare punctul de start al noii strategii implementate, Cea-care-salvează își dăduse seama că un alt îndemn puternic pentru copii – iar albinele aveau generațiile lor de copii, care se succedau mult mai rapid decât cele ale oamenilor – erau poveștile. Nu se gândise niciodată că poveștile puteau fi liantul necesar misiunii sale, însă după succesul pe care-l obținuse cu ridicarea jocului la rang de instituție în interiorul roiului, poveștile veniseră cumva ca o completare firească, noua regină dându-și seama că, la fel ca oricare altă civilizație avansată, și civilizația albinelor avea nevoie de poveștile ei, de întâmplările ei cu eroi și ticăloși.

O să vă spun o poveste.

Nici de data asta lucrătoarele nu înțeleseseră feromonul emis de regină. Pentru ele, informațiile transmise pe calea mirosurilor erau în mod necesar legate de hrană, de locul unde se găsea aceasta și de direcția pe care lucrătoarele trebuiau fie să o transmită, fie să o urmeze pentru a ajunge acolo, un feromon lipsit de astfel de indicații fiind unul lipsit de valoare. Cea-care-salvează, ca o bună albină, nu renunțase, și nu după mult timp un feromon ce indica poveste zguduia tot roiul de la un capăt la altul.

A fost odată…

Ori de câte ori feromonul reginei începea așa, stupul era cuprins de agitație. Mai mult, tinerele lucrătoare o întrerupeau de fiecare dată, făcând astfel ca timpul necesar pentru comunicarea mesajului pe care voia să-l transmită să fie dublat, triplat sau înmulțit cu numere mai mari decât atât. Ajunsese la concluzia că albinele erau, din acest punct de vedere, ca o gașcă de copii mici care abia așteptau să mai asculte încă o poveste spusă de vreun bunic sfătos, tot ce trebuia să facă fiind să treacă eroii de la masculin la feminin, deoarece civilizația albinelor era una în care domnea aspectul feminin al vieții.

Odată că niciodată…

Aștepta ca agitația să se domolească. Emitea chiar un feromon de liniștire. De aducere la calm.

Într-un roi foarte, foarte îndepărtat, de la capătul celei mai îndepărtate pajiști… a fost odată o regină. Era o regină care avea multe lucrătoare, pe care le conducea cu înțelepciune. Casa era curată, ouăle erau multe, hrana era suficientă pentru fiecare, lucrătoare, trântori sau larve. Și atunci când rezervele de mâncare scădeau, regina își îndemna lucrătoarele să zboare, iar acestea se întorceau cu piciorușele încărcate. Și roiul a trăit așa multă vreme, fără nicio grijă. Într-o dimineața însă, lucrătoarele care-au ieșit după hrană s-au întors cu vești dintre cele mai neauzite. În jurul casei lor apăruse un gigant.

Un gigant! Un gigant! Un gigant!

Când s-a apropiat de casă, îndemnate de regină, lucrătoarele au înțepat gigantul.

Roiul înainte de toate! Roiul înainte de toate!

Multă vreme după aceea gigantul nu a mai fost văzut. Regina a îmbătrânit și a fost urmată de una dintre fiicele ei, nu înainte însă ca bătrâna matcă să-i povestească despre întâmplarea cu gigantul. Pe când fiica ei a devenit şi ea bătrână, au apărut mai mulți giganți. Aducându-și aminte de povestea mamei ei, regina și-a îndemnat lucrătoarele să-și apere casa, până la ultima picătură de venin. Și din nou lucrătoarele i-au alungat pe giganți de lângă roi.

I-au alungat! I-au alungat!

Dar giganții au început să vină din ce în ce mai des. Și erau din ce în ce mai mulți. Pajiștea care asigurase hrana roiului atâta vreme a dispărut, încet-încet. Mai întâi, cantitatea de hrană pe care lucrătoarele o aduceau în roi a început să scadă. Apoi, a dispărut chiar hrana. Într-o dimineață era puțină, într-alta era mai puțină, până când, într-o bună zi, nu a mai fost deloc. Iar pajiștea a început să răspândească mirosurile gângavelor.

Gângavele sunt proaste! Gângavele sunt hoațe! Gângavele sunt rele!

În acel moment, o agitație de nedescris cuprinsese întregul roi. Cea-care-salvează își dăduse seama încă de la momentul când sosise în roiul ei că sentimentul pe care albinele îl nutreau față de furnici era unul de puternică aversiune, chiar dacă, deși înrudite, cele două specii nu concurau pe aceeași nișă ecologică. Căile naturii le duseseră pe drumuri separate, însă nu într-atât de separate încât să nu se încrucișeze, iar ocaziile când astfel de evenimente se petreceau lăsau urme și de-o parte și de cealaltă.

Giganții s-au înmulțit. Pentru că s-au înmulțit, au avut nevoie de mai multă hrană. Iar ei nu-și fac hrana ca noi. Giganții și-o fac ca gângavele, folosindu-se de mirosurile neplăcute. Mirosurile urâte afectează hrana noastră. Ne afectează pe noi. Din cauza asta, din cauza lor, multe dintre lucrătoarele roiului reginei au murit. Multe dintre lucrătoarele roiului nostru au murit.

Să-i atacăm! Avem ace, avem venin! Roiul înainte de toate!

În ciuda eforturilor ei, încă nu reușise să învețe albinele diferența temporală. Pentru ele, mai ales pentru lucrătoare, lucrurile se petreceau într-un acum perpetuu, poveștile pe care le auzeau fiind, din punctul lor de vedere, abia încheiate, privindu-le în mod direct, afectând în mod imediat viața roiului. Din fericire, procesul mai lent de învățare a noțiunilor respective funcționase în favoarea ei.

Când au văzut că lucrătoarele mor, giganții și-au făcut o armată. Una care să-i ajute să-și facă hrana.

Au ace? Au venin?

Nu.

Să-i atacăm! Roiul înainte de toate!

Din clipa în care terminase povestea, nu ar fi putut cere ajutorul unei armate mai dedicate. Începuse să-și planifice acțiunile astfel încât, pe de o parte, să poată asigura hrana necesară pentru imensul roi care se formase mulțumită jocurilor şi poveștilor sale, iar pe de alta, să poată ține sub observație mișcările oamenilor. Fusese nevoită să prezinte omul în culori negative… dar, din punctul de vedere al albinelor, omul nu putea fi decât antieroul.

Despre autori:

G. P. Ermin este, inter alia, mecanic şi electrician auto, dar şi absolvent de istorie, fost drummer într-o trupa de rock turbat, precum şi actual avocat, fost DJ în urbea natală dar şi fost profesor de limbi străine. Este obsedat de civilizaţiile precolumbiene (deşi doctoratul în materie va fi terminat, probabil, la finele calendarului maya), dar şi de masinile retro. Este, de asemenea, moderator – Despre concurența sine ira et studio – în colaborare cu Editura Universul Juridic.

Are un master în mentalităţi, ceea ce explică faptul că până şi editorul lui spune că are “mintea-n colţuri”, dar are şi veleităţi literare…

G. P. Ermin: Activitate literară și publicistică
G. P. Ermin, are, de asemenea, preocupări savante, devoalate de faptul că şi-a pus numele din viaţa de zi cu zi pe o duzină de lucrări de specialitate (actually, unii chiar l-au băgat pe gâtul sarmanilor studenţi, întru studiu pentru examene grele), dar şi unele mundane, cum ar fi bănănăirea pe reţelele sociale, chipurile în scop nobil, întru diseminarea cărţii, lecturii şi încurajarea actului cultural.

G. P. Ermin refuză cu obstinaţie să fie încadrat în tiparul intelectualului sobru, tobă de carte şi cu nasul pe sus, plăcându-i mai degrabă să stea la o tacla cu amici pe care-şi permite să-i beştelească într-un limbaj propiu şi contagios, în care se amestecă engleza cu moldovineasca, arhaismul cu neologismul, argoul mioritic cu slang-ul de ghetto.

Scriitorul – sau, mai bine zis, istoricul G. P. Ermin – a obținut premiul Gh. Brătianu, acordat de Revista Magazin Istoric, în 1998, precum și o bursă de cercetare, IRCCU Veneția, 1999.

Well, ar mai fi câte ceva de zis, dar G. P. Ermin este de părere că titlurile lucrărilor sale, şi mai ales conţinutul acestora, spun mai multe despre el decât o poate face el însuşi.

În anul 2020, G.P. Ermin debutează în literatura science-fiction, la editura Crux Publishing, cu nuvela Făt Frumos vs. Darth Vader, o satiră science-fantasy ce combină elemente din celebrul univers Star Wars cu personaje legendare ale folclorului românesc.

Explorările și experimentele sale literare nu se opresc aici. În 2021, publică primul volum din Trilogia I.A. – Evanghelia după Crist 2.0 (Crux Publishing), un roman din zona S.F.-ului religios, provocator de controverse dar și nenumărate simpatii, urmat la scurt timp de cel de-al doilea volum (Ultimul înger – Prima I.A., Crux Publishing, 2022).

În timp ce se chinuie să scrie cel de-al treilea volum din Trilogia I.A., G. P. Ermin scrie articole de opinie, critică literară, proză scurtă și recomandări culturale pentru diverse reviste și platforme online și offline.

Andreea Sterea (n. 10 iunie 1982) este absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca și are un masterat în Educație Integrată. În prezent, este copywriter într-o agenție de marketing digital din București.

Andreea Sterea și Crux Publishing
Andreea Sterea le este mai degrabă cunoscută cititorilor Crux ca persoana din spatele editurii: co-fondatoare și editor șef.

În anul 2014, alături de scriitorul Șerban Andrei Mazilu, Andreea înființează editura Crux Publishing, având ca obiectiv susținerea și promovarea autorilor români contemporani care scriu literatură fantastică, science-fiction, horror, postmodernă, dar și alte genuri. În calitate de editor-șef, Andreea Sterea și-a pus amprenta pe mai mult de 40 de titluri.

De-a lungul timpului, Andreea a publicat articole de opinie, prezentări de carte și critică literară pentru reviste ca Suspans, Gazeta SF, Galileo, Cronica Veche, platforma AIVI Media Hub etc.), având o rubrică permanentă – #traiestefantastic – în revista EgoPHobia.

A participat la emisiuni radio și TV și a susținut sesiuni de comunicare, workshop-uri, panel-uri sau lansări de carte în cadrul unor evenimente precum Bookfest, Gaudeamus, Final Frontier, East-European Comic Con, Sci-Fi Fest, etc.

Andreea Sterea a coordonat și antologia Metamorfoze (Crux Publishing, 2015), alături de Oliviu Crâznic și Șerban Andrei Mazilu, traducând împreună cu cei doi scriitori opt dintre cele unsprezece povestiri și nuvele din colecție. De asemenea, a tradus nuvela Conan Barbarul – O vrăjitoare se va naște (Crux Publishing, 2016). Romanul Confesiunile domnului Freejoy este titlul ei de debut și un proiect literar foarte drag.

Când nu se ocupă de editură, Andreea citește, fiind pasionată de literatura polițistă, science-fiction și fantasy. Printre marile ei pasiuni, se numără cinematografia, gastronomia, călătoriile și limbile străine.