La fel ca în alți ani, nu voi realiza un top al cărților care m-au impresionat anul acesta, deoarece ele vin din zone extrem de diferite, sunt scrise în registre diferite și poartă mesaje diferite, ci voi scrie despre ele așa cum îmi vine. În schimb, trebuie să spun de la bun început că, dintre cărțile parcurse anul acesta, cea mai bună este de departe Jurnalul lui 66. Noaptea în care am ars de Alexandra Furnea, un volum care ar trebui citit de toți românii, poate atunci ar mai exista o șansă de trezire din letargia în care ne aflăm, dar și un volum care ar trebui tradus în toate limbile de pe glob, pentru că este o carte confesiune ce taie în carne vie, motiv pentru care pornesc acestă cronică cu el.

Jurnalul lui 66. Noaptea în care am ars de Alexandra Furnea

Deși a apărut în 2022, am citit Jurnalul lui 66 abia anul acesta în concediul din Creta. Toți cei care m-au însoțit în concediu îmi spuneau că ar trebui să lecturez altă carte în zilele mele libere, dar eu am luat volumul primit de la prietena mea, Otilia, și am început să retrăiesc o dramă care mi-a marcat tinerețea: incendiul de la Colectiv și urmările grave ale acestuia. De la primele pagini, am simțit că ceva se rupe în mine și că nu voi putea duce la capăt acest volum pe care l-am lăsat de mai multe ori, înainte de a mă reapuca de el. Brutalitatea cu care Alexandra Furnea povestește despre tragedia din Colectiv este ceva ce n-am mai întâlnit în nici un alt jurnal și nu cred că voi mai întâlni în nici un alt jurnal – nici măcar jurnalul Annei Frank nu a reușit să mă facă să plâng aproape la fiecare pagină citită. Dar poate că asta e un lucru bun. Pentru că nimeni nu ar trebui să treacă prin ce au trecut cei care au fost în seara de 30 octombrie 2015 în Colectiv. Dacă vrei să afli ce înseamnă băițele pe viu, dezinfectarea Secției de Arși cu formaldehidă, sau, parafrazez, afirmația: Și cu rahat dacă te dai te vindeci, atunci trebuie să citești jurnalul acesta. Dacă vrei să știi cum s-au stins unul câte unul cei din spitale, atunci trebuie să citești jurnalul acesta. Dacă vrei să afli cum au supraviețuit cei care au trecut prin infernul de la Colectiv, atunci trebuie să citești junalul de acesta. Dar, mai ales, trebuie să citești jurnalul acesta ca să înțelegi cât de pervertit e sistemul, de la nivel politic și până la nivelul medicilor din spitale, care în loc să salveze, ascund adevărurile despre Secția de Arși și despre condițiile din spitalele din România. Da, cartea asta este un avertisment, dar este și o confesiune extrem de dureroasă a unei tinere jurnaliste care a trecut prin nenorocirea vieții ei și care a găsit salvarea dincolo de granițele noastre. Nu, nimeni n-ar trebui să treacă prin ceea ce descrie Alexandra Furnea în jurnalul ei, una dintre cele mai vii amintiri ale Colectivului. Must read pentru oricine!

Leopard cu dresuri de mătase neagră de Doina Roman

În 2023, Doina Roman a revenit cu o nouă carte de poezie la editura Tracus Arte, intitulată Leopard cu dresuri de mătase neagră, un titlu ce face trimitere la erotismul ce caracterizează, printre altele, acest volum postmodernist, în care dragostea îmbracă diferite forme: nejurată, neîntinată, nesilită,/dată de Dumnezeu/când a făcut lumea fecioară (Numele voastre de copii), dar este și de o senzualitate brutală într-un poem ca Bine ai venit dincolo!: iar carnea lor gravitează în univers/ca un laitmotiv, cămășile de forță sunt ale lor, sunt ca o/armată de nebuni care fac sex doar prin semne. Volumul nu se rezumă doar la dragoste, în ciuda titlului cu valențe suprarealiste, ci abordează și alte teme, printre care relația dintre poet și poezie în texte precum Vineri (În sala de operație cineva deschide plămânii unui text) sau *** (Mi s-a acrit de poezie), credința ca o cale neobișnuită de salvare, pentru că nu avem de-a face cu crezul într-un Dumnezeu superior, într-un text precum Temă pentru vacanța de sărbători (Trebuie să crezi în ceva,/de pildă, în Lună,/altfel, într-o zi, totul te va dezamăgi…), sau relația cu propriul sine care este marcată de tăcere într-un poem ca De-a ascunselea cu mine, precum și de înțelegerea subconștientului care zace într-o cutie (Taci. Dă-mi ciocanul și piroane de opt). Ce m-a impresionat pe mine, mai ales, la acest volum dincolo de temele interesante abordate, sunt construcțiile imagistice care se formează prin utilizarea unor figuri de stil extrem de variate, ce mi-au amintit de Doina Roman, scriitoarea de SF&F. De aceea, recomand volumul, fie că ești iubitor al genului liric, fie că ești înnebunit după tărâmuri magice sau științifico-fantastice. Sigur vei găsi aici ceva care să îți placă!

O zi de David Nicholls

Am citit această carte în urmă cu mulți ani, dar în 2024 am vrut să o parcurg din nou, așa că am ascultat-o în varianta originală prin intermediul aplicației Audible, și la fel ca prima dată m-am îndrăgostit de povestea dintre Emma și Dexter. Istoria lor pornește în ziua de 15 iulie 1988, când cei doi tocmai au absolvit studiile, și continuă pe o perioadă de două zeci de ani. Practic, David Nicholls ne arată fragmente din viața lor care se desfășoară în fiecare zi de 15 iulie, fragmente care ne vorbesc despre suișurile și coborâșurile din relația celor doi protagoniști. Avem de-a face cu o relație de prietenie, cu o dezbinare a acestei relații, cu o regăsire și, în cele din urmă, cu o poveste de iubire, curmată prea repede. David Nicholls reușește prin acest volum, care, în fond, este o carte cu și despre dragoste, să construiască unul dintre acele power couples de care nu ai cum să nu te îndrăgostești. Pentru că, în ciuda barierelor care le apar în cale, Emma și Dexter sunt făcuți unul pentru altul din Day One. O să închei prin a spune că nu sunt o fană a poveștilor de dragoste scrise de contemporani, rar dau peste una care să mi se pară reușită, dar acest volum m-a convins chiar și pe mine.

Cititorul de Bernhard Schlink

Publicat în Germania în 1995, romanul Cititorul al scriitorului Bernhard Schlink (tradus la Editura Polirom) face parte din literatura Holocaustului, fiind o parabolă ce se referă la modul în care generațiile posterioare Celui De-Al Doilea Război Mondial au receptat trauma războiului și au răspuns la aceasta. Fiind premiat și vândut în 500.000 de exemplare în Germania, romanul spune povestea lui Michael Berg și Hannei Schmitz, care se cunosc în adolescența celui dintâi. După o scurtă aventură amoroasă în care Michael îi citește adesea iubitei sale care nu știe să citească și să scrie, Hanna dispare subit. Cei doi se reîntâlnesc la procesul în care sunt judecate fostele gardiene SS de la Auschwitz, printre care și Hanna, cea care se va face vinovată de acuzațiile aduse, și anume moartea a 300 de evreice într-o biserică incendiată, în ciuda faptului că era imposibil ca ea să fi scris raportul acelui eveniment, având în vedere că Hanna era analfabetă. Fiind condamnată la închisoare pe viață din cauză că nu vrea ca secretul ei să fie aflat, ea va învăța să scrie și să citească spre sfârșitul vieții când Michael, acaparat de sentimentele contradictorii pentru Hanna din timpul procesului și de după acesta, va începe să îi trimită acesteia casete cu cărți înregistrate. Finalul cărții este unul tragic, ca, de altfel, întregul volum marcat de culpabilizarea lui Michael (care se blamează pentru sentimentele sale, trecând de la iubire la ură și, mai târziu, la regret), de evenimentele tragice de la Auschwitz, de secretele Hannei și de neputința acesteia. Cartea a fost ecranizată într-un film cu Kate Winslet (în rolul Hannei) și Ralph Fiennes (Michael la bătrânețe), film pe care îl recomand celor care vor să vadă o ecranizare care păstrează firul cărții la literă. Merită amândouă!

Despre autoare:

ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, fiind redactor-șef al revistei P(RO)EZIA și colaborator permanent al e-revistei EgoPHobia unde conduce două rubrici, Arena culturală: cartea și filmul (în calitate de critic literar) și Lecturi potrivite / recomandate de Alexandra (în calitate de editor).

A publicat un volum liric, Demoni și demiurgi (Editura EIKON, 2017), poezie în volumele Orașele viitorului (Editura Pavcon, 2023), Generația O Mie de Semne (Casa de pariuri literare, 2022) și Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019) și proză în antologiile Eroi fără voie (Ed. Millennium Books, 2015) și Centenarium StrING (Editura Tornada, 2018).

Are apariții de poezie, proză, studii critice, editoriale în publicațiile Apostrof, Argos, Echinox, eCreator.ro, EgoPHobia, Noise Poetry, O mie de semne, Parnas XXI, Postmodern, P(RO)EZIA, Puterea – Cotidian Național, Revista Online de SF&F Galaxia 42, Revista de povestiri, Revista de suspans, Select News, UtopIQa și pe platforma Queero. Amintim câteva lucrări semnificative: Păcatul (2013), Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan (2016), Gomes Leal – poet al Satanei sau al lui Hristos? (2016), A fi sau a nu fi scriitor… (2017), Ființele nopții din urmă (2017), Marea unire și cultura veșnicei influențe (2018), Henrik Ibsen – “Peer Gynt” (2019), Madona cu lacrimi de sânge (fragment, 2020), Simfonia ascunsă (fragment, 2021) sau Un vers ca o despărțire (2022). Poeme ale sale au fost traduse în limba spaniolă și limba engleză și publicate în Chile, Spania, Mexic și SUA.

În 2014 i s-a acordat Premiul al II-lea la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, pentru lucrarea Contrabandă-n alb și negru.

Blog personal: http://www.taramuridenicaieri.ro.