CĂRĂRI ȘERPUITOARE 

Convulsiile morții 

trebuie să fie al 

dracului de neplăcut 

cînd tăcerea te lovește ca un bici peste față 

și cerul se prăbușește ca un copac sub toporul necredinței 

țintuit de cabluri metalice și despicat cum se cuvine 

cu pietre în loc de apă  

și alge submarine în loc de ferocitatea 

imnurilor către paradis 

acești oameni au trăit cu spaima perpetuă 

a vîrstelor ce trec a profețiilor și 

a rănilor de nevindecat ale istoriei 

dar 

cînd ochii tăi se vor închide pentru totdeauna 

ghearele nemuririi se vor înfige adînc 

în spinarea ta și vei urla de durere 

cu puterea dată de moarte și uitare 

cu sfințenia statuilor mutilate de timp 

și cu smerenia coșciugelor în plină zi sclipind la soare 

rugăciuni fără răspuns 

pe cărări șerpuitoare 

MÎINI DIN CARE IZVORĂȘTE LUMINA 

Mîini ce modelează 

mîini ce disciplinează mîini ce nasc amăgiri 

anxietăți experimente și tehnologia informației 

maree neagră oceane ce-și dau duhul pe nisip 

mîini unite în închinăciune plăsmuind universul 

mîini ce modelează pacea progresul și evoluția 

conflictul și agregarea simbolul și emoţia 

icoane răsturnate mîini din care izvorăște lumina 

vicii ascunse în spatele peretelui de cuvinte virtuoase 

cînd libertatea noastră nu e decît o vizuină a lupilor 

mîini ce apasă butoane mîini încleștate pe flori 

mîini ce ating alte mîini din care izvorăște lumina 

PHOBOS 

Mai am oare nevoie  

de încă ceva pe care să-l regret 

fără a fi irecuperabil  

şi redundant  

şi definitiv neplăcut 

ca orice dezamăgire? 

ochii tăi foşneau 

pielea îţi strălucea de teamă  

– o oază de aur topit 

nu te puteam scăpa din ochi 

erai înfăşurat în pînză de păianjen 

cu marea înălţîndu-se ca o necropolă 

în spatele tău 

sau poate doar dorinţa  

de a rîde şi a plînge pe furiş 

să încolţeşti pe cineva 

cînd fiara lipseşte 

ORIUNDE AM TRĂIT

Oriunde am trăit  

era vorba doar de pumni și băutură  

de ritmuri săltărețe mărunțișuri furate  

și pagini rupte 

nu puteai închide un ochi 

de atîtea povești + cîntecele deocheate 

murmurate printre morminte 

era plin de priviri amorfe și surîsuri de jar 

în înfricoșătoarele unghere ale adăposturilor de noapte 

și viața era un coșuleț cu mîncare 

plimbat cu îndemînare printre paturi 

cîteva portrete Polaroid rătăcite într-un dulap 

o lumînare în infern 

o lume a fanteziei uitată 

de filosofi ciocănari și panteiști cleptomani 

ce se îmbătau cu flori nocturne 

în nopțile cu Lună plină 

adu-mi aminte cînd  

unde am mai 

văzut un apus de soare exact ca ăsta 

înainte de a ne acoperi inimile cu ropote de aplauze 

cînd sîngele poeților curgea pe străzi 

cînd dansam și învîrteam lanțuri pe scenă cu bolta cerului tolănită 

ca un broscoi uriaș pe-o frunză de nufăr 

și încăierările nu însemnau nimic dacă nu erai beat 

crezînd că poți sparge baricada de dinți și rîsete încruntate 

cu niște versuri scrise pe-un bandaj 

crezînd că poți devora tăcerea cu cîteva cuvinte 

cu ochi împietriți și surîsuri lungi ca niște cuțite 

mereu pe drumuri  

din casă în casă din oraș în oraș ca misionarii cu obraji de piatră 

mereu Ei și Noi Ei sau Noi Ei împotriva Noastră 

mereu mereu 

cu banii la limită cu corespondența necitită cu 

creditorii la ușă și mereu singuri 

fără confortul promenadelor dar cu sărutul morții încă umed pe buze 

căutînd o ieșire din labirintul insinuărilor 

așteptînd un deznodămînt la asediul măștilor anarhiei  

împotriva minciunilor pacifiste 

cu toate curvele și toți cioclii înfruntîndu-se de la egal la egal 

pe piedestalul infamiei absolute 

așteptînd un OK pentru orice și pentru întuneric 

dacă divinitatea ar fi un ecran tactil în care să poți întrezări toate 

încercările și culorile viitorului 

ÎNCEPUSEȘI DEJA SĂ MINŢI

Cu dinţii împrăştiaţi pe trotuar 

şi ochii vineţi 

aşteptăm zorii împreună 

ca acum cîţiva ani 

o gură de aer proaspăt 

şi sîntem iar în picioare 

e timpul să purtăm o mică discuţie 

şi o singură pereche de bocanci 

pe acelaşi drum fără întoarcere 

altădată fantasma unui grup de exploratori 

mahmur şi cu burta plină de promisiuni 

îmi amintesc cum începuseși deja să minţi 

(şi să cîştigi) şi să mă cari prin 

cîrciumi unde se intra pe bază de parolă 

pline de poliţişti duri cu mustăţi porno 

aaah şi toate curvele care ieşiseră la promenadă 

aproape că m-am căcat pe mine de rîs 

ne-au jefuit orbeşte pînă la urmă pe toţi 

nici o leţcaie în portofel doar ruj lipicios 

şi cum matahala aia cu palmele cît cerul m-a dat 

cu capul de tejghea 

cineva ne-a scos de acolo exact la timp 

şi peste tot ploua cu confetti 

șoaptele tale sfîrtecau aerul ca niște foarfece 

am apucat să ațipim în boschetul ce mirosea a portocale 

cu genunchii la bărbie visînd la moartea 

ce avansa prin mlaștini 

pînă cînd vîntul ne-a spulberat cenușa dimineții de pe pleoape 

și atunci am băgat de seamă 

că avem același chip 

aceeași respirație 

și aceleași vînătăi la tîmple 

scuipați și cu părul ars 

ca cei ce tremură sub pături zdrențăroase 

treziți din euforia terapiei cu electroșocuri 

Despre autor:

Nume: Dan I. Vizireanu

Data nașterii: 24 August 1976

Reședința actuală: Constanța, România

Profesii: – agent maritim – journalist – marinar – inginer naval

Volume publicate: zero deocamadată

Chiar dacă am debutat devreme, la 16 ani, cu o poezie într-un ziar local/școlar și chiar dacă în acel moment părea că mă voi îndrepta spre un viitor exclusiv din zona artelor, a literaturii, destinul m-a făcut să urmez alte căi, cu cariere diverse, de la journalist, la marinar pe mările și oceanele lumii, pînă la munca într-un birou. Totuși, chemarea poeziei nu m-a părăsit niciodată și chiar dacă trecerea feroce a timpului și provocările pe care ți le dă viața m-au abătut deseori de la scris, am reușit cumva să rezist, să rămîn fidel acestui credo de a scrie, de a desluși răsucirile și întoarcerile din propriul meu labirint al lui Dedal, cu perioade de secetă totală, urmate de perioade de scris accelerat. Aceste cîteva poezii trimise către dumneavoastră în speranța publicării în revistă, fac parte dintr-o colecție de poeme scrise de-a lungul a zece ani, cu un titlu colectiv încă nedecis, exprimînd experiențe de viață, trăite, observate, povestite și redate sub diverse întruchipări lirice, deopotrivă pentru oameni, plante și animale…