Monsieur Magny
Ceea ce a rămas din el este un trabuc, o poveste care se fumează ca o amintire. Menhirul nu este drept! L-am găsit întâmplător, la un târg de vechituri din Varennes. Culoarea sa cubaneză chema papagalii împăiați la petrecere. Astăzi, moartea glumește într-un pahar plin de spumă și pretinde că nu a sărbătorit tinerețea. Are dreptate. Monsieur Magny, nici el nu este din trecut. A dăruit, recent, vinylul său de operetă lebedelor. Bucurie de rafale, aplauze la sfârșitul unei pelicule mute. Soarele din Place Varennes se angajează, coborând ceasurile stricate, la cele mai mici prețuri. Nu știu să număr. Amintirile-ecran au în privirea lor o sclipire viclenă. Monsieur Magny, negustorii de vechituri au făcut pace! Uitarea este venerată într-un semn de întrebare, o duminică, în plajele unui celebru târg de vechituri, prietenii mei.
ierburile buneivestiri
A trecut mult timp de când nu am avut odihna albă în oasele mele ajunse la malul mării. În depărtare, luciul de apă își cruța toate luminile orbitoare pentru poveștile de trăit. Viețile născute într-o gară sunt blestemate să nu întâlnească niciodată timpul în persoană. Haina sa, care aducea a sfârșit de lume, a devenit material sacru pentru atâtea plecări. Într-o zi, voi crede noaptea pe cuvintele sale. Așezat pe un scaun, voi fi voința salcâmilor gata să înflorească. Asta se întâmplă doar o dată în moarte. Asta se uită doar o dată în viață.
verticalitatea fântânilor
Setea temperată caută adâncurile, în jos. O nouă sete se profilează în culoarea soarelui, în sus, cu o mână clătinându-se. Suntem fericiți, inainte și înapoi, până la firul de nisip rătăcit pe aripile furtunii mistralului. Viața mea naște a doua oară un copil care nu mai seamănă cu mine. Nu știu unde să-mi găsesc adăpostul în această toamnă. Nu există loc. Mă arunc în curtea școlii și strig din toți rărunchii acestui școlar nou născut, drăgălaș, care își pudrează fața, care se prefăce că este un bătrân pescuitor în stele, târziu. Setea se prăvălește de atâta verticalitate în puțuri săpate dureros. Marmura statuilor răspândite peste tot, pe imperiul prăbușit.
mărturie indigo
Orașul va cădea în uitare. Adolescenții de pe dealul promisiunilor vor roti batistele despărțirii cu un zâmbet forțat și părul lor, dezordonat, va da o lovitură vidului. Într-un colț îndepărtat, un Demiurg mă înlocuiește. Este ora cinei. Nimic mai comun. Nimic mai uman. Pământul, marea, vor rostogoli umerii uriași. Zgomotul popoarelor civilizate avansează în bătaia armei. Voi îndrăzni altceva, poate o buburuză amețită. Hai să vedem și ploaia care nu are nici pantofi, nici inteligență, pentru a scăpa de farmecul podurilor. În visul unui pictor, soarele va coborî din patul său, pe stivele de fân. Indigo îndepărtat.
Despre autor:
Cristian Egis (n. 1985) este scriitor de literatură română și franceză contemporană (proză, poezie), autor de criticã literarã și didactică, redactor al revistei sibiene « Intercultural » (2009-2011), colaborator al portalului revistei « Timpul » (2021-)
A publicat volumul de criticã literară, « Literaritatea ingenuã » (Editura Arhip Art, 2000), didacticã, « L’évaluation en classe de FLE » ( Editura Pim 2008), prozã scurtă, « Florilegiu » ( Editura Emma 2008), « Radical din ziua de ieri » ( Editura Arhip Art, Sibiu, 2010), poezie în volumele « E încã timp de zaruri în gutuie » ( Editura Universitară, București, 2021), « Le jadis de la table ronde » ( Éditions Poésie.IO, Paris, 2024).
Are apariții de poezie, proză, studii critice, editoriale în publicațiile «Timpul », « Intercultural », «Arthis-Belgisch-Roemeens Cultureel Huis vzw, Bruxelles ». Amintim câteva lucrări semnificative: Cioran…de-atâta Emil (2020), Mme Santol sau bruma de pe Avenue Fontaine (2021), Dioptrii pandemice (2021), Utopii de mentă sălbaticã(2022), Uscate rufe cad din place Pigalle (20021), Le quatrième dorlotement de Pytho (2024), Et cetera moi, et cetera toi…(2024).
În 2021 i s-a acordat Premiul al III-lea în cadrul Concursului de manuscrise « Împlinește un vis », secțiunea Poezie, organizat de Editura Universitară.
Un gând despre “Poezie în proză”