Editorial Alexandra Medaru – Pistolarul Poezie Dora Andrean – Poeme Veronica Balaj – De n-ar întoarce Orfeu privirea Alexa Gavril Bâle – Poeme Paula Bârsan – Haiku Cristina Boncea – Poeme Cristian Ovidiu Dinică – Poeme Julia Dragomir – Poeme Mihaela Poduț Ienuțaș – Poeme Ioana Ursu – Poeme Proză Veronica Baciu – Ultima zi a anului Sorana Maria Ilie – Pălărierul nebun Ramona Cristina … Continuă să citești Proezia nr. 28 – Sumar
poți să vindeci chiar și o tentativă de violîntâmplată în casa uneia dintre cele mai bune prietenedar cum vindeci o poveste de iubire care a început bine și care s-a sfârșit caun război cu multe victime careti-a răpit somnulși linișteași tinerețea nu sunt decât suma traumelor mele carese adaugă la suma traumelor taleși nu pot să iertdar pot să vindec lumina din tine cuîntunericul din … Continuă să citești Pistolarul
Am început să citesc seria În cercul fiarei de Cezarina Anghilac la sfârșitul anului trecut, când am vrut să văd cum se scrie un dark fantasy la noi, și pot spune că nu am rămas dezamăgită de experiența citirii celor două volume (Promisiuni de sânge și Puțină speranță), ci din contră consider că Cezarina Anghilac a reușit să livreze tot ce și-a propus. Încă de … Continuă să citești Recomandarea de lectură: În cercul fiarei de Cezarina Anghilac
realizat de Alexandra Medaru Cezarina Anghilac (n. 1984) este absolventă de sociologie și antroplogie la Universitatea din București, precum și autoare de science fiction, fantasy, mystery și horror. S-a afirmat în lumea literară după ce a urmat cursurile Atelierului SF&F, organizat de Revista de povestiri și Bookblog în 2015. A debutat doi ani mai târziu cu volumul de povestiri Cine doarme și visează pentru care … Continuă să citești Interviu cu Cezarina Anghilac, autoarea seriei În cercul fiarei
În tot acest timp, o vizitase doar de câteva ori și doar la început, când încă era un simplu sergent naiv și plin de entuziasm, iar ea avea pielea încă netedă și coapsele ferme. Apoi îl promovaseră sergent major și servise în departamentul de coerciție, unde văzuse prin ce treceau deconectații prinși că încercau să se strecoare clandestin în Orașe. Fusese martor la interogatorii cu … Continuă să citești SENTIENT (Nordam 2190 – I) – fragment de roman
I. noroc! bunica mea a muncit pentru pământul ăsta a făcut din el cârpe și le-a stors de lacrimi în noapte zidurile ude cu oase și marile ei iubiri s-au născut dintr-o fractură pe cord din sudura fumului și-a lemnelor vechi unde curgeau odată găleți și fluvii, între atrii și ventricule de bătrână, s-a făcut o miere neagră, de vanilie, și timpul a uns cusătura … Continuă să citești Poeme
Obișnuiam să fiu pălărier într-un oraș care mirosea mereu a pietre umezite de ploaie și a visuri uitate. Magazinul meu, ascuns între un atelier de croitorie cu obloanele trase și o farmacie care vindea elixire de origine îndoielnică, nu avea niciun semn. Nici nu era nevoie. Oamenii mă găseau singuri, atrași de șoapte și umbre, de povești care se răspândeau ca bolile virale.Înăuntru, magazinul era … Continuă să citești Pălărierul nebun
moștenire sparg semințe, comentez de pe margine ca la tv-ul vechi din muzeul comunismului uite-așa a murit străbunicu’, apoi bunicu’, apoi unchiu’ – așa ne-au plecat toți bărbații. femei cu batic, copii atârnați de șoldurile lor lăsate hihi, uite plasă de muște din aia colorată la ușă îmi amintesc de sticla de cola și melodia cu banana, 2000 și puțin, încă nu plecase tata atunci … Continuă să citești Poeme
Frământa între degete o monedă de 50 de bani, era la Fontana di Trevi. Toată lumea era acolo, puhoi de oameni adunați, umăr la umăr, cu monede, dorințe, disperări, frici, nevoi, bucurii, tot ce poate ține un suflet. Întorsese spatele fântânii și aruncase moneda peste umăr cu ochii închiși. Ea și alte zeci de mâini simultan, mii și sute înaintea și după ea. A auzit … Continuă să citești Fericire
Eram pregătită să petrec ultima zi a anului cu mama. Luasem hotărârea asta brusc, fără să-i dau de știre. Mi-am strâns câteva lucruri într-o geantă, am închis ușa și am coborât la mașină. Afară, ceața și chiciura așternută peste noapte aminteau de ilustratele de iarnă. De ani buni nu mai văzusem zăpadă în zona asta și iarna nu mai era iarnă. Când mai aveam vreo … Continuă să citești Ultima zi a anului
P(RO)EZIA 