cuvinte în sânge

poemul pe care-l ai în vene

nu poate fi scris

el nu are cuvinte

cuvintele poemului

din venele întortocheate

e doar un susur

prin sânge

îl simți pe buze

doar când eşti lovit

de soartă și  de viață

un firicel şerpuitor

înspre bărbie

unde se preface-n stropi

ce picură-n țărână

iată poemul vieții mele

strigi privind în urmă

la dâra de sânge

mersul în cerc

anotimp ce nu are vârstă

frigul se cațără prin pomi

iar amiaza se tăvăleşte prin zăpadă

zile ce alunecă pe jgheabul veacului

rotițele dințate ale orelor

scârțâie neunse şi se învârtesc aiurea

orizontul ascunde ziua de mâine

după draperii de ceață

mugurii întâmplărilor viitoare

scot fruntea din țărână

aripi de făpturi preistorice

îmbrățişează toate astea

strângându-le tot mai tare

la pieptul solzos şi aspru

sfârşitul o întoarcere

către începuturile blânde

rătăcind prin câmpuri de smoală

ochii pietrelor

ochii jucăuşi ai pietrelor

ele nu fac paşi

în nemişcarea lor

memorează mersul lumii

ochii pietrelor nu se văd

captează imaginile trecătoare

pentru lumile ce vor veni

pentru timpurile viitoare

în porii lor chipuri și  întămplări

într-o perfectă ordine

aşteptând să se deruleze

mărturie a trecutului

filtrat prin ochii mişcători

rana eroului din bronz

când au ridicat statuia eroului

în piața centrală

au uitat să-i facă

şi rana din piept

în urma căreia a murit

pe câmpul de luptă

i se aduc onoruri o dată pe an

la aniversarea  victoriei

i se pun flori la picioare

și soldați în ținută de gală

fac gardă de onoare

lângă soclul prăfuit

dar nimeni nu observă

că la o oră fixă din zi

un porumbel trecând

prin dreptul soarelui

îşi proiectează umbra

pe pieptul erolui din bronz

schițându-i rana fatală

cei fără noroc

cei fără noroc 

poartă o rană în piept

ca şi cum o lance

i-ar fi străpuns cu vârful

ei îşi târăsc nenorocul

sângerând uşor

în urma lor rămâne

o dâră roșiatică 

sinuoasă și  cu multe

întoarceri care le

marchează  traiectoriape care străbat viața

cu multe încercări 

când nu mai pot

cei fără noroc

cad şi rana li se adânceşte

până la inimă

şi ea se vede pulsând

lustruită de multele încercări 

Despre autor:

ALEXA GAVRIL BÂLE

• Născut în 4 septembrie 1963, în Cetățele, Maramureș
• Absolvent al Facultății de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, în 1988. Actualmente, medic veterinar, doctor (din 2001) în științe medical-veterinare. Licențiat în teologie catolică, Institutul Teologic Greco-Catolic  „Ep. Dr. Alexandru Rusu”, Baia Mare, 1999
• Debut în anul 1982, în Revista Flacăra, recomandat de poetul Geo Dumitrescu
• Membru al Uniunii Scriitorilor din România
• Volume de poezie și proză: lubita fratelui Rafael, roman, 1992;  Candidat la Premiul Nobel, poeme, 1995 (tradus în limba engleză în 2015); Secunde în afara orei, poeme , 1997; America de dincolo de gard, proză, 2004 ( ediția a II- a  – 2013, tradus în limba engleză în 2014); Umbre în scriptorium, poeme, 2005; Locurile goale ale legendelor, poeme, 2006; 9 povestiri și alte vise, proză, 2009; Făptura, poeme, 2011; Libertate în curtea interioară, poeme, 2011; Ținuturile iertării, poeme, 2013; Traiectorii fragile, poeme, 2015; Cotidian strident, poeme, 2016, 53 de poeme, 2016; Tăceri ascunse, poeme, 2018; Geografii inutile, poeme, 2021