Molie

fire de lumină încolțesc

din lutul norilor grei

depărtarea de îngeri m-apasă

gladiola albă

își adaugă necontenit cupe

priponită într-un mare gol

îmi cere mereu apă

eu n-am să-i dau

decât o băutură sărată

și mă zbat

la lumina amintirilor

razele lor tăioase

mi-au zdrențuit aripile

și așa îmbâcsite și prăfuite

ca o memorie nisipoasă

care mai are puțin

și te lasă

cruzimea cruzimilor

mai crud decât răsăritul

e încă un răsărit

ce se-așterne

peste lumea aceasta

dihanie cu bot lung

ce-adulmecă mereu

uitarea fără de față

(inspirată de „Elegia” – o specie de molie cu bot)

Acoperământ

Ți-a răsărit o aripă,

dar ți-a crescut numai una.

Cealaltă-i ieșită-n mine,

să îmi bată-ntotdeauna.

Tot îmi smulg

din mine însămi

câte-o pană de făclie

și-nchinând-o călăuză

prin negura mea de dor,

ea se-nalță lin în zbor

lângă aripa ta vie –

sfeșnic al cerurilor.

Chiron

pe tine Chiron azi nu te slăvește nimeni

și decăzut ești tu din gloria străveche

cu cap plecat nechezi și scurmi țărâna mută

sălbăticiune beată de-al lăcomiei vin

gurmand și fără coamă

joci în copite cerul

și nici măcar Centaurus nu mi te mai îndeamnă

să privești iar în sus

discipolii învață pe burtă să se frece

să-nghită după poftă tot ce le e adus

și nu au întrebări căci nepăsarea-i mână

agilitatea lor e-n baluri și-n răsfăț

fiare sunt ei murinzii de duzină

și nici că se mai pot recupera

nici gând nu au să-nvețe a zice lin din liră

cât despre medicină nici nu le poți îngăima

și ce libidinos le e manierismul

și cât de țipătoare e moda lor de-a fi

se-ntrec în gălăgie în orișice privință

și știu în răfuieli degrabă a se uni

se lăfăie prin crâșme și-n așternuturi putrezi

privesc de sus blândețea

ceaslovul lor e rânced

bătrâni și-epuizați ‘nainte de soroc

la cârma vieții lor s-a proțăpit Noroc

ce-i mai ușor știu veșnic să aleagă

și-ntoxicați de fumuri tot ar băga-n desagă

să le-mparți idealuri e-o muncă fără rost

îi vei vexa pe tineri și n-ai nici un folos

iată că viitorul arată sumbru azi

speranța pusă-n tineri e-o goană-n care cazi

și o luptă pierdută

Chiron tu azi îndrumi o turmă de imuni

și nu poți să-i aduni

Ofrandă de mulțumire

Ca o pasăre albastră

mă rotesc deasupra muntelui

în semn de mulțumire,

Iar muntele de încercări

se înalță tot mai sus

spre cerul năzuințelor.

Îmi scot o pană de safir

şi ți-o ofer

în semn de mulțumire

pentru că m-ai eliberat

din deşertul orbirii mele.

În semn de mulțumire

depun o ramură de măslin

deasupra undei râului neobosit

ce sculptează în stâncile neînduplecate

drumul înapoi spre casă.

Îți dau în dar un mărgăritar

în semn de mulțumire

pentru că pierdută am fost

şi m-ai aflat în hățişul nedumeririlor;

flămândă am fost

şi m-ai hrănit cu cutezare;

însetată am fost

şi m-ai adăpat cu stăruință;

goală am fost

şi m-ai îmbrăcat în răbdare;

căzută am fost

şi m-ai ridicat din nesăbuință;

săracă am fost

şi mi-ai dat puterea visului

lacrimii mele

i-ai dat căuşul palmei;

mi-ai miluit cu har neastâmpărarea

şi inima mi-ai făurit-o a doua oară

din solzii şarpelui înțelepciunii vindecătoare.

Ofrandă de mulțumire

îți aduc în genunchi,

în faptă, în gând şi în cuvânt.

Cățelul Pământului

m-am retras în mine însămi

ca într-o peșteră de munte

ca s-ascult cățelul pământului

din creier mi-a țâşnit o fanfară de ierburi

din tălpi şi din palme mi-a răsărit câmpie de flori

din brațe şi din picioare mi-au crescut trunchiuri ațoase de arbori

din spinare mi-au apărut culmi de dealuri numai bune de urcat

pe toate le ascultam cu gura lipită

şi le sorbeam cu ochiul minții pe toate

inima mea le auzea cum se izbeau de torace

rinichii mei le sorbeau cu sete

plămânii mei le inhalau cu nesaț

ficatul meu le adulmeca lacom

doar cățelul pământului

putea să scurme hulpav înlăuntrul meu

după munte iarbă flori arbori şi dealuri

adevărat vă spun vouă

ce e în afară e şi înlăuntru

Despre autoare:

Julia Dragomir este născută în Baia Mare, Maramureș, România și locuiește în Dublin, Irlanda din august 2013. Educația și pregătirea ei includ o licență în filologie (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Litere, Cluj-Napoca, România, secția limba și literatura română – limba și literatura engleză), un masterat în filosofie antică și medievală (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Istorie și Filosofie, Cluj-Napoca, România), o calificare ca profesor de limbă engleză obținută în România unde a profesat timp de patru ani la liceu și o calificare ca educator obținută în Irlanda unde profesează în prezent. Scrie atât în limba română, cât și în limba engleză.
A debutat cu poezia “The Skerries Sea”, publicată împreună cu varianta sa în limba română, “Marea din Skerries”, în revista de poezie irlandeză “Boyne Berries”, numărul 21 (martie 30, 2017).
În decursul timpului a publicat în diverse reviste culturale și literare precum: în revista de poezie irlandeză “Boyne Berries”; în revista de poezie irlandeză “Drawn to the Light Press”; în revista “Poezia” care apare sub egida Uniunii scriitorilor din România; la Saga Publishing/ Editura Saga în “The Saga English Pages”/ “The English Courier”, în Caietele Saga, în Jurnalul israelian Saga, în Atelierele Saga, în diverse proiecte Saga; în revista “Albanezul” cu poezii traduse în limba albaneză de către Baki Ymeri; în revista “Zbor spre înălțimi”; în revista Cervantes; în “Revista Itaca Dublin”/ Itaca Publishing House; în „Sintagme codrene”; în revista eCreator.ro; în revista „Conexiuni culturale” care apare în SUA etc.
A publicat în antologia “RoRELAND. Poems for Another Life” cu poezii în limba engleză și în antologia “La poarta veșniciei. Satul românesc”.
A publicat și o carte de povești pentru copii în limba engleză numită “Bedtime Stories (for children to cuddle up with)” care cuprinde cinci adaptări și o creație proprie.