moștenire 

sparg semințe, comentez de pe margine 

ca la tv-ul vechi din muzeul comunismului 

uite-așa a murit străbunicu’, apoi bunicu’, apoi unchiu’

– așa ne-au plecat toți bărbații. 

femei cu batic, copii atârnați de șoldurile lor lăsate 

hihi, uite plasă de muște din aia colorată la ușă 

îmi amintesc de sticla de cola și melodia cu banana,

2000 și puțin, încă nu plecase tata 

atunci am închis tv-ul că-mi începea viața. 

nu mai râdea nimeni când am mers la constelații

și vedeam cu toții moartea, 

mă confundam cu mama 

voiam să merg după străbunica

mâncată de porci în curte la țară. 

cânta maria lătărețu-n mașină

în drum spre bunica, îmi amintea 

că femeile din neamul nostru au doar

pământuri împânzite de cadavrele străbunilor 

– ne-am urât toate bărbații. 

acum avem tv-uri cu led și pendulez

între acasă tv și digi24

femeile dinaintea mea ar fi numit asta libertate,

eu, de copil 

am plâns ne-ncetat 

după fantomele taților. 

regina balului

regina-și rupe tocul, începe să urle: 

„unde mi-e coroana?!” „ai verificat pe cap?”

zice unu’ din public 

când era mică a fost uitată la raionul de dulciuri,

au chemat paza, dar tatăl 

nu a venit după ea. 

de-atunci umblă ca mica sirenă, șchiopătează 

își varsă fierea pe oricine o-ntreabă dacă nu cumva 

ar trebui să meargă la terapie. 

uneori își surprinde reflexia în câte-o vitrină

cu haine, se minunează timp de 5 secunde 

apoi becul din instalație se arde

și e ca bradul pe care-l arunci de pe geam în ianuarie. 

o femeie-a parafat hârtia care zice: borderline 

„dar nu acum, e timpul să intru în scenă!” 

am văzut-o cândva pe stradă, mergea normal  

se metamorfoza doar când vreun trecător

îi surprindea privirea. 

păpușile 

a scos barbie, bratz și monster high din cutie 

v-ați dat întâlnire să vă jucați 

ai venit cu ken pe motor, scenariul era 

să dai o tură cu fiecare. 

păpușa copil a fost prima, ce blând se ținea de spatele tău 

îți șoptea la ureche că ești grozav, conduci ca un zeu 

simțea că nu s-ar putea întâmpla nimic rău. 

păpușa puștoaică strâmba din nas atunci când n-o ascultai 

îi stricai machiajul urban decay și nu virai cu atenție în curbe 

zicea că nu-ți pasă destul de ea. 

păpușii adult îi era teamă, nu voia să se plimbe cu tine,

au convins-o prietenele ei mai tinere 

prefera să frânezi și să stați la cafea. 

ken era amuzat a legat

păpușile una de alta cu sfoară 

le-a tras după el prin munți și văi în timp ce țipau. 

„nu mă mai joc” ți-a zis, „m-ai mutilat!”

nici nu te mai vedeai prin norii de praf. 

Despre autoare:

Cristina Boncea (n. 1998, Tg-Jiu) a debutat în 2015 cu romanul Octopussy (Editura Herg Benet) și a continuat să publice proză și poezie.

A studiat filosofia la Universitatea din București și a urmat un master în psihologie clinică la Universitatea Spiru Haret din Brașov. În prezent, este studentă la masteratul de Inovare Culturală din cadrul Universității Transilvania din Brașov.

A publicat romanele Octopussy (Herg Benet, 2015), Becks merge la școală (Herg Benet, 2016), Antidotul (Herg Benet, 2016), Mi-ai promis că vom muri împreună (Shah Publishing, 2018) și Evadare din Insula Libertății (Librarus Publishing, 2020).

Textele sale au fost incluse în publicații precum Parnas XXI, EgoPHobia, Revista Golan și Revista Amfitrion.

Romanul Becks merge la școală a fost inclus ca bibliografie în articolul Queer Romanian Literature: A Selection of Gay and Lesbian Characters from the 20th Century to the Present (Ramona Dima, 2018).

Site personal: cristinaboncea.com