Molie fire de lumină încolțesc din lutul norilor grei depărtarea de îngeri m-apasă gladiola albă își adaugă necontenit cupe priponită într-un mare gol îmi cere mereu apă eu n-am să-i dau decât o băutură sărată și mă zbat la lumina amintirilor razele lor tăioase mi-au zdrențuit aripile și așa îmbâcsite și prăfuite ca o memorie nisipoasă care mai are puțin și te lasă cruzimea cruzimilor … Continuă să citești Poeme
Era tânără, înaltă și frumoasă. Iubind viața, Victoria voia să vadă lumea. Era idealul ei, să călătorească, să vadă locuri și să cunoască oameni noi. De aceea, după ce a împlinit 18 ani și a terminat liceul „Hașdeu” din Buzău, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se mute la București pe strada Sevastopol nr. 26 și să trimită Ministerului de Externe o … Continuă să citești I se spunea „Contesa”. Povestea aviatoarei Victoria Pokol
În clepsidră Amiaza are uneori nisipul fin Săgetați de soare Pescăruși țipă mut peste urme Urme clare ducând înspre o mare Contorsionată-n durere Ea le refuză cu degete prelungi de spumă Împreunate în implorări lichide Nu vă mai vreau! E destul! Am deja atâtea abisuri zvârcolindu-se-n mine – găvanele ochilor castelanilor de nisip Nisip fin Pe el cu urmele lor căutându-mă Se închid porțile cetății … Continuă să citești Poeme
*** valuri sparg seara zâmbete se aleargă – ploile nopții *** umbre de clipe pier rătăcite-n zare – foarfeci de fulger *** indiferență – acul tăcerii în scoică brodează marea *** retrași în ghioc tatonează zefirul – amintirile *** cuneiforme portativ pe nisip ud- vechi fotografii *** cărări de suflet aduc lumina la masă – lampa e spartă *** spărturi de valuri strâng în … Continuă să citești Haiku
„Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin […] Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragoste. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13-14) I Pocnetul sec al unui oblon trântit de vânt l-a trezit brusc pe Vlăduț, singur în cămăruța lui de la … Continuă să citești CLOPOTNIȚA (o poveste de Halloween)
Drumuri… Drumurile m-au apropiat de tata, împreună cu el am început să escaladez viața, cerul ne însoțea în nopțile cu liniște, ploile ne ispiteau, învățam despre flori și iubire, iubeam depărtările, lângă izvoare căutam taina arborilor seculari, întotdeauna pe iertare clădeam lecția de anatomie a secundei, în inimă contopeam universuri. Acum chipul lui îl regăsesc nemuritor precum stelele își croiesc veșnicia arzând. Dincolo de timp … Continuă să citești Poeme
În voia sorții ironic viața m-a jupuit de viu mi-a sfârtecat fiecare bucățică până a ajuns în măduva oaselor și a înfulecat-o plină de poftă și pe aceea ca un vampir mi-a savurat fiece picătură de sânge și nu mi-a iertat nimic mi-a ajuns până în pântece și m-a condamnat la o viață stearpă din care să nu pot culege nimic m-a lăsat doar să … Continuă să citești Poeme
Duologia Molia stacojie, scrisă de Kristen Ciccarelli și formată din Vânătorul fără inimă (2024) și Rebel Witch (2025), îmbină romantismul, fantezia și disputele politice într-un corpus epic captivant. Plasată într-o lume post-revoluționară, unde vrăjitoarele au fost înlăturate de la putere și actualmente vânate, seria explorează teme legate de identitate, loialitate și complexitatea iubirii în mijlocul tulburărilor sociale. Vânătorul fără inimă, primul roman al duologiei, o … Continuă să citești Între dorință și datorie cu duologia „Molia stacojie”
cuvinte în sânge poemul pe care-l ai în vene nu poate fi scris el nu are cuvinte cuvintele poemului din venele întortocheate e doar un susur prin sânge îl simți pe buze doar când eşti lovit de soartă și de viață un firicel şerpuitor înspre bărbie unde se preface-n stropi ce picură-n țărână iată poemul vieții mele strigi privind în urmă la dâra de sânge … Continuă să citești Poeme
Nici lumina nici o oglindă nu-mi poate prinde chipul mă adâncesc în apa sticloasă vâslesc o nouă imagine, târzie. Am ajuns lângă piramide sentimentele închise acolo nu mă dor înapoi, navighez ca Marco Polo după ce am păcătuit călcând pământul fără milă risipind arome din vase colorate rostuite cu amestec pentru hrana zeilor Am forțat traversarea încercând să salvez lacrima lui Orfeu când tocmai veneau spre mine … Continuă să citești DE N-AR ÎNTOARCE ORFEU PRIVIREA
P(RO)EZIA 