Ceața îi îngreuna alergarea. Umezeala parcă îi bloca plămânii, presiunea din cap creștea și simțea că o să-i arunce căștile din urechi. Asculta un mix rock care-i susținea ritmul. Resimțea în tot corpul vibrația fiecărui pas făcut pe nisip. Nu vedea mai departe de primul dig și, pe o astfel de vreme, nu se aștepta să se întâlnească cu nimeni. Marea îi ținea în dreapta companie și derula câteva valuri scurte semn că era tare plictisită.

Ceasul îi măsura timpul, pulsul, pașii, ritmul, numai gândurile goale nu. Nimic nu o preocupa în acel moment al vieții. Trăia cum avea chef. Era autonomă. Avea un super job. Câștiga bani cât să lase mereu loc de bârfă în jurul ei. Nu mai iubise de mulți ani și nici nu credea că o să o mai facă. Era prea copleșitor să fie îndrăgostită. Se iubea pe ea suficient de mult încât nu-i trebuia nici măcar un animal de companie. Când n-ai vreo grijă a banilor, totul numai pe numele tău, îți faci vacanțele unde vrei și ai o gașcă de snobi la fel de autosuficienți ca tine, ce să îți dorești mai mult? Îi plăcea să bea, să bârfească, să petreacă și era mulțumită. Mama îi murise de trei ani și nu mai avea cine să o întrebe când se mărită sau dacă face copii.

Alerga de două ori pe săptămână pe malul mării câte zece kilometri indiferent de anotimp. Acum că era ceața simțea că poate ar trebui să mai rărească țigările, că-i cam pierea suflul. Trecu deja de al treilea golf. Cum anticipase, nu se întâlni cu nimeni. Alteori o încurcau oamenii și obligația de a spune un pardon când spărgea câte un grup de copii ce se jucau la mal. Vara era un coșmar. Ura turiștii. O încurcau, dar bine ca nu ținea mult. Mai era și plecată prin vacanțe și, gata, se calma plaja ei, această pistă de alergare personală.

Intră în al patrulea golf deja bine sincronizată în ritm și cu Master of Pappets în căști dictându-i următorul pas. Din ceață văzu un punct negru ce se dilata. Până la versul Come crawling faster  se apropie suficient de mult încât să descopere un rucsac Vans negru, cu logo alb, așezat cu grijă în poziție verticală. Parcă fusese așezat să privească marea. Începu solo de chitară. S-a oprit. Gâfâia și-și propti mâinile în șold și apoi se înclină în față să respire adânc, sacadat. Nările se dilatau primind aerosoli. Urlich avea acum solo-ul lui. Raspira desupra rucsacului de parcă încerca să-l adulmece. Master, master, where’s the dreams that I’ve been after?  îi striga Hetfield în căști.

Cum statea așa frântă la nouăzeci de grade, silueta ei compactă în costumul sport HEAT cu două straturi de protecție, părea că e suspendată deasupra rucsacului. Ceața era unicul martor. Privi roată peste umăr că și cum făcea exerciții de stretching. Nu era nimeni.Își scoase căștile din urechi, se așeză pe vine lângă rucsac, iar mișcările-i păreau tot dedicate sportului, nu curiozității. Împulsul de a-l deschide a învins.

De mică îi plăcea să cotrobăie în lucrurile altora. O rodea curiozitatea. Bunica, mama au pedepsit-o de nenumărate ori. Recidiva inevitabil. Orice vizită degenera cu ea deschizând vreun dulap din baie sau dormitorul matrimonial. Orice musafir ce venea la mama acasă sau la bunica nu scăpa de a fi controlat prin buzunare dacă își lăsa haina în cuierul de pe hol. Scormonea ca un raton în poșetele doamnelor venite la o cafeluță. După un timp, prinse obiceiul de a lua suvenire. O brichetă, un pix, o agrafă de păr, o eșarfă. Ceva ce-i era inutil, dar nu rezista magnetismului de a rupe o bucățică din intimitatea celorlalți.

Iată-o acum, la cei 38 de ani, chircită lângă rucsac. Respirația se restabilise, liniștea aducea doar câte un țipăt de pescăruș de undeva din peisajul opac din spatele ceței. Își scoase și mănușile Dri-FIT și le puse pe pulpa dreaptă. Indiscreția o pliase în dreptul torților strânse la maxim. Își frecă degetele mari de toate celelalte într-un gest sigur, ca de meșter care începe să facă o treabă la care se pricepe foarte bine, că doar de aceea era acolo. Și ea se pricepea, cu toate că nu mai făcuse asta de mulți ani. Mai privi în dreapta și stânga să se asigure că nu apărea cineva.

Fermoarul alunecă ușor.  Rucsacul era pe jumătate gol. Un fes gri tricotat cu un moț pufos nu îi captă atenția. Două caiete studențești, un penar din material textil, o sticlă de apă Borsec pe jumatate goală și ea. Nimic interesant în compatimentul mare. În buzunarul din față descoperi o altă lume. Un pachet DUNHILL albastru ce mai avea trei țigări și o brichetă BIC, galben neon, două chei prinse într-un breloc cu o prințesă DISNEY, trei bacnote de 5 lei și ceva mărunțiș, o pereche de căști cu fir prinse la un telefon SAMSUNG uzat fără husă dar cu multe abțibilduri pe spate. A fost surprinsă de vibrația telefonului și apelul ce o anunța pe ecran pe Ada. Vibrația o făcu să tresară și parcă un vag sentiment de jenă o cuprinse. Le îndesă pe toate la loc cu repeziciune, însă văzu un gloss FENTY aproape plin. Îl privi spre cer să aibă certitudinea că așa era , iar mica fâșie transparentă îi confirmă că asta era captura sa. Trase repede fermoarele la loc. Vibrația apelurilor insistente ale Adei se propagau spre mâinile ei.  Îndesă glossul în micul buzunar de la încheitura dreaptă a gecii impermeabile și se ridică.

Își îndreptă spatele, înclină capul în dreapta și apoi, în stânga, parcă ar fi avut torticolis. Trase aer în piept, își puse mănusile și căștile ce au pornit automat cu HONEY (ARE U COMING?).  Își intră în ritm imediat pe drumul de întoarcere. Acum alergarea părea dans.

Rutina de acasă era aceeași. Duș, hainele de alergat în mașina de spălat, un suc de portocale și ziua de sâmbătă curgea lin. Seara avea planuri să iasă în oraș pe la ora șapte cu obișnuiții săi prieteni.  UBER-ul comandat deja era jos și se grăbi să coboare. Întâlnirile acestea îi plăceau. Totul îi era favorabil. Și în seara asta simțea că arată fantastic și se va hrăni cu admirația sau invidia celorlați. Îi era egal. Se rujă în lift cu noul suvenir capturat de pe plajă și apăsă butonul P.

• Bună seara, spuse șoferului.

Era șapte fix. La radio începuse buletiunul de știri.

• Au mutat data alegerilor în mai, spuse șoferul crezând că ea e pasagerul cu care poți face conversație.

Îl ignoră privind în dreapta pe geam.  La radio, stirea a treia a acoperit zgomotul traficului și monologul politic al șoferului:

Trupul unei tinere de 19 ani a fost găsit în jurul orei 12:00 în apele Mării Negre, în apropierea unei plaje din Constanța. Descoperirea a fost făcută de un grup de pescari, care au alertat imediat autoritățile. Echipele de intervenție s-au deplasat rapid la fața locului, iar polițiștii și medicii legiști au demarat o anchetă pentru a stabili identitatea victimei și circumstanțele în care s-a produs tragedia. Deocamdată, nu sunt cunoscute detalii despre cauza decesului.

Poliția face apel către cei care pot oferi informații suplimentare să contacteze autoritățile. Vom reveni cu actualizări pe măsură ce apar noi detalii.

Își atinse buzele cu mâna stângă. Glossul FENTY, nuanța Hot Cherry, era acolo. I se lipi de degete sigilând un strigăt ce nu părea al ei.

Despre autoare:

Johanna Scîntee trăiește în Constanța, cu formare academică în matematică și o carieră conturată în radio, televiziune și comunicare. De puțin timp, s-a dedicat scrisului literar, simțind nevoia de a explora prin proză zonele nevăzute ale realității. Scrie proză scurtă cu accente introspective, legate de identitate, singurătate și dinamica urbană. Textele sale sunt marcate de un stil limpede, dar tensionat, în care introspecția și observația socială coexistă firesc. Povestirea  „Gloss” vorbește despre un moment simplu care, fără avertisment, capătă greutate și consecințe neașteptate.