Lună: iunie 2025

Articole

O viață măruntă. Scurta și tumultoasa biografie a gazetarului artist Dimitrie Șeptilici

           O figură interesantă, dar efemeră, în peisajul literar-artistic al orașului Baia Mare a fost cea a lui Dimitrie Șeptilici. S-a născut la Predeal, la 7 iunie 1905,[1] într-o familia numeroasă a medicului veterinar Alexandru Șeptilici (ortografiat uneori și Șeptelici) (n.1873) și a Madelinei Roșianu, casnică (n.1881). Tatăl său a absolvit Școala Superioară de Medicină Veterinară din București în anul 1897 cu teza „Operațiunea cryptorchidiei … Continuă să citești O viață măruntă. Scurta și tumultoasa biografie a gazetarului artist Dimitrie Șeptilici

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Proză

ROMÂNI, IEȘIȚI AFARĂ CĂ VĂ TRIMITEM ACASĂ!

Coborâse din autocar bucuros nevoie mare. Câștigase la o loterie, pe timpul drumului, un „purcel”, un casetofon micuț, bombat, cu care dăduse celor din interior muzică populară de la casetă dar și la radio. Era vesel și voia să împărtășească și celor care-l așteptau bucuria lui. Fericirea are mereu nevoie de martori, altfel ce sens ar mai avea?             Cu o cămașă cu mânecă scurtă … Continuă să citești ROMÂNI, IEȘIȚI AFARĂ CĂ VĂ TRIMITEM ACASĂ!

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

țipă o lalea de mai privești și țipă acea lalea într-o aparență destoinică în lumini de mai în acest război pierdut de soare în umbră de-nserat în aprigele priviri înfloritoare victorioase E mama Și poți în piele să porți așchii să mă ajute să zidesc un nou zid din zidurile multe ale străzilor tenebre unde oasele sunt ofrande, unde timpul e o așchie. Îmbrățișare Aș … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Cronică

Dactilografierea mitică a iubirii în duologia „Scrisori fermecate”

Odată cu Scrisori fermecate s-a consemnat apariția unei duologii en marche vers l’excellence, care a adus între paginile almanahului fantezist una dintre cele mai reușite scrieri ale secolului 21. Duologia și-a avut germinația în anul 2023 cu volumul Rivali divini, ca mai apoi să fie completată de volumul Jurăminte nemiloase.             Puține romane reușesc să îmbine tema războiului cu mitologia și iubirea într-o poveste care … Continuă să citești Dactilografierea mitică a iubirii în duologia „Scrisori fermecate”

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Proză

Letiția

Când pisica mi-a aterizat în poală, stăteam degeaba, așezat în fotoliul meu de răchită, cu picioarele sprijinite de balustradă. Inițial am presupus că stătuse la pândă în frunziș, la adăpostul umbrelor care se țeseau printre crengile copacilor. Apoi, văzând că nu se mișcă nicio frunză, că nu vibrează nicio cracă, am realizat că venea de undeva de sus, de la trei sau patru. Poate că … Continuă să citești Letiția

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

Bagaj genetic Ereditar trăiesc patima mamei mele, când spăla uniforme albastre înghesuindu-și în gingii durerile născute de neascultare. În vremurile acestui acum, golesc vinuri spumante din pahare asemeni unor balerine de porțelan, pe care peștii de sticlă le sorb din priviri cu branhiile închise. eșuați pe mileuri, visând la mări. Învârt un inel din cuie în podul palmei prefăcându-mă că înțeleg ce rostește el, trăgând … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Proză

Gloss

Ceața îi îngreuna alergarea. Umezeala parcă îi bloca plămânii, presiunea din cap creștea și simțea că o să-i arunce căștile din urechi. Asculta un mix rock care-i susținea ritmul. Resimțea în tot corpul vibrația fiecărui pas făcut pe nisip. Nu vedea mai departe de primul dig și, pe o astfel de vreme, nu se aștepta să se întâlnească cu nimeni. Marea îi ținea în dreapta … Continuă să citești Gloss

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Proză

Oala _pulită_

Pe Maria o adusese o verișoară la Roma. Adică singură venise din România, cu autocarul, dar avusese la cine. Și când ai pe cineva dincolo,  acolo, departe, unde nu ai mai fost niciodată, dar nici nu te-ai încumeta, însă viața te obligă, atunci acel cineva devine stâlpul tău. Călăuza. Speranța fără de care nu se poate face nimic. La ea, la această verișoară, venise Maria. … Continuă să citești Oala _pulită_

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

Îngerii mei au aripi rupte Îngerii mei au aripi rupte, Dar nu de-un vânt prea crunt Ci de-atâta umbră strânsă în pumn, De-atâtea rugăciuni arse pe buze. Ei stau pe marginea patului, Și mă privesc cu ochii aceiași: Un albastru spălăcit de plâns. Uneori, când ploaia bate în geamuri, Îi aud cum vânează visele mele Pe coridoarele sufletului, Prinzându-le cu mâini ușoare Și le aduc … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu