Am citit Nordam 2190: Sentient de Alina Voinea (editura Crux Publishing, 2025) în două zile și, deși e o carte SF, a venit ca o alinare (ca să se potrivească cu Alina). De ce zic asta? În prima zi, mi-era super rău. Atât de rău că nu puteam sta decât în pat. Și era în timpul Bookfest. Și nu puteam merge la târg. Și atunci mi-am zis, dacă nu pot merge la târg, pot citi cartea asta pe care o laudă lumea. Dacă nu mi-ar fi fost rău, poate aș fi terminat-o atunci. Dar cred că a fost mai bine cum s-a potrivit, pentru că a fost cartea care m-a însoțit pe drumul de întoarcere din București în Danemarca. A fost cartea care m-a făcut să aflu din nou ce înseamnă să faci noapte albă din cauza literaturii. Și credeți-mă că de mult nu am mai trăit asta cu o carte. Însă romanul Alinei e absolut bestial, nu doar pentru că e SF, ci pentru că e și foarte uman, deși universul construit de ea este profund dereglat.

Practic, avem de-a face cu o lume în care societatea este condusă de N.U. Advancorp, o corporație militară care controlează tot, funcționând pe un sistem acțiuni – una dintre intrigile cărții este chiar lupta de putere dată de mai-marii organizației pentru a deține cât mai mult din aceste acțiuni pentru a căpăta control asupra N.U. Advancorp și, implicit, asupra resurselor, informației și structurii sociale a Nordamului, care este una în care avem oameni ce trăiesc în Lumea Interioară controlată de organizație, sintetici (care sunt fie A.I.-uri sentiente ce luptă în deșert pentru a-și obține dreptul la existență, fie Soldați ce luptă pentru companie), triburi deconectate care trăiesc la limita societății pentru că au ales să trăiască în afara sistemului, nevrând să aibă de a face cu noile tehnologii și marii bogați care au ajuns să controleze viețile tuturor.

Pe acest fond, intră în acțiune Rhad Wilder, care este unul dintre oamenii de bază ai corporației – soldat, fiul lui Reginald Wilder, care va afla secretul tatălui său și care va pune la îndoială tocmai status-quo-ul pentru că modul în care lumea Nordamului funcționează nu i se pare tocmai în regulă. În plus, odată ce se va confrunta cu adevărul existenței sale de-a lungul unei misiuni de recuperare a unei fabrici unde se produc Soldați, el își va pune tot mai multe întrebări despre propria existență, dar și despre tot ce se întâmplă în jurul lui. Mai mult, povestea de dragoste cu Sondra Warg, pe care trebuie să o scoată din fabrica de Soldați, arată cât de uman poate fi un A.I. și cât de rece poate fi un om, căci Sondra e tipul mai calculat, mai cerebral, mai rigid. La fel ca Rhad și Sondra este un personaj puternic, de fapt, cel mai puternic personaj feminin al cărții, cea care îl va salva pe Rhad, tot așa cum el o va salva pe ea.

Interesante sunt și A.I.-urile sentiente care se răzvrătesc, pentru că ordinea lumii Nordam le-a ajuns până la gât. Dintre ele, preferata mea este Mina, cea care ar fi în stare să mute munții din loc pentru ca ea, fratele ei și ceilalți sentienți să reușească în propria misiune. La fel de interesanți sunt și deconectații pentru că aduc aminte de civilizațiile nomade, iar femeile care-i salvează pe Rhad și Sondra sunt un exemplu de matriarhat cum rar ne e dat să întâlnim în literatură.

Bineînțeles, că nu sunt numai personaje atractive, ci și exemple clasice de oameni care sunt dispuși să își vândă sufletul pentru putere, unul dintre ele fiind Jark Melassat, cel care joacă la două capete. Este tipul clasic de personaj care îți provoacă scârbă și despre care speri să își găsească nașul – dar asta nu putem vedea decât în al doilea volum al seriei… Apoi nici Reginald Wilder nu e ușă de biserică, cum vom afla din povestea lui Rhad și a Almyrei Brian, cea care i-a fost mamă soldatului, iubită și protectoare.

Pe lângă universul care se conturează din acțiune, și acțiunea nu lipsește, ce e mișto la cartea asta e faptul că avem personaje gri, situate la limita dintre bine și rău (nimeni nu e perfect alb sau perfect negru) care își pun întrebări existențiale, dar ne fac și pe noi să ni le punem. Cum zice Andreea Sterea în prefața cărții, lumea Nordamului este una posibilă și mult mai aproape decât viitorul în care o plasează Alina. Spun asta pentru că deja avem A.I. (într-adevăr nu la nivelul celui din acest roman), avem o Americă în care democrația se transformă și stăm pe un butoi cu pulbere. Dacă lumea Nordamului va deveni reală, nu putem afla decât trăind pe pielea noastră…

Dincolo de aceste întrebări existențiale și uneori filosofice, avem de-a face cu o carte de acțiune, care ne ține cu sufletul la gură pentru că întorsăturile de situație sunt prezente peste tot. Practic, este un SF distopic cu elemente bio-punk alert. Deci indiferent de ce te atrage la SF, găsești aici ceva care să îți placă.

Dacă m-ar pune cineva să dau un rating cărții, fără doar și poate i-aș da nota 10 din 10. Pe mine m-a prins povestea, din ambele motive. Este umană, dar este alertă. Este cu iubire, dar este și cu acțiune. Este cu dileme, dar și cu o realitate crudă. Cu siguranță, este SF-ul meu preferat de la Crux Publishing și abia aștept partea a doua.

Despre autoare:

ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, fiind redactor-șef al revistei P(RO)EZIA și colaborator permanent al e-revistei EgoPHobia unde conduce două rubrici, Arena culturală: cartea și filmul (în calitate de critic literar) și Lecturi potrivite / recomandate de Alexandra (în calitate de editor).

A publicat un volum liric, Demoni și demiurgi (Editura EIKON, 2017), poezie în volumele Orașele viitorului (Editura Pavcon, 2023), Generația O Mie de Semne (Casa de pariuri literare, 2022) și Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019) și proză în antologiile Eroi fără voie (Ed. Millennium Books, 2015) și Centenarium StrING (Editura Tornada, 2018).

Are apariții de poezie, proză, studii critice, editoriale în publicațiile Apostrof, Argos, Echinox, eCreator.ro, EgoPHobia, Noise Poetry, O mie de semne, Parnas XXI, Postmodern, P(RO)EZIA, Puterea – Cotidian Național, Revista Online de SF&F Galaxia 42, Revista de povestiri, Revista de suspans, Select News, UtopIQa și pe platforma Queero. Amintim câteva lucrări semnificative: Păcatul (2013), Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan (2016), Gomes Leal – poet al Satanei sau al lui Hristos? (2016), A fi sau a nu fi scriitor… (2017), Ființele nopții din urmă (2017), Marea unire și cultura veșnicei influențe (2018), Henrik Ibsen – “Peer Gynt” (2019), Madona cu lacrimi de sânge (fragment, 2020), Simfonia ascunsă (fragment, 2021) sau Un vers ca o despărțire (2022). Poeme ale sale au fost traduse în limba spaniolă și limba engleză și publicate în Chile, Spania, Mexic și SUA.

În 2014 i s-a acordat Premiul al II-lea la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, pentru lucrarea Contrabandă-n alb și negru.

Blog personal: http://www.taramuridenicaieri.ro.