nu am acceptat altă valoare decât imposibilitatea

imposibil să muști din locul în care ai crescut

te-a crescut

mușchiul  pe copac mușchiul pe oase

am făcut tot ce am putut – mantra mea

refugiul justificarea

scuza patetică

nu te las să o contrazici

imposibil să hrănești niște copii pe care nu-i ai

din câteva economii

ți le imaginezi

în casa mea o să se dezvolte ca o boală

un fel de adăpost

vor fi apărați toti cei care și-au dorit

nimic mai mult

dați-mi un pantof să bag piciorul

să nu-mi scape când urc pe munte

o umbrelă să-mi apere capul

firele de păr să nu albească să nu crească să nu le sufle vântul

câteva fructe nenumite să mușc

nu o să fiu bine dar nici nu o să mor

pentru moment e destul

femeile din familia mea

nu știu să facă pâine

au frământat vină în loc de aluat

au făcut insule mici

ne-am înghesuit

am avut loc

vina e sentimentul pe care îl știu cel mai bine

îmi cumpăr ciocolată

planific o vacanță

dorm prea mult

pornesc devreme centrala

fac un sacrificiu pentru cineva

nu e din familie

am mâncat-o de când eram copil

s-a întins pe organe

a facut inimii căptușeală

acum se zbate într-o cocă groasă

nu se întărește

avem vină proaspătă

veniți să luați să dați la copiii voștri

am avut 4 cărți la mine

3 scrise de bărbați și una scrisă de o femeie

dintre toate cel mai puțin mi-a plăcut

cea scrisă de femeie

mi-a fost greață
a fake feminist

în fiecare librarie în care intru

evit să cumpăr poezie scrisă de barbați

barbații pe care i-am întânit nu pot

scrie poezie sinceră

vara asta am căpătat o frică de ei

nu o aveam

îmi doream să-i înfrunt să-i împing

să le dau coate

să-mi gasesc unul

să-l iubesc

pe ceilalți să-i calc pe degete

a fost intenționat

groaza  îmi strânge plămânii mă strânge de sâni

eu aș putea fi ucisă nu e un caz izolat

eu aș putea mesteca bucăți de asfalt

e placut să fii cu un bărbat până când spune ceva

îți amintește

tot bărbat e

prietenul meu cel mai bun

uite femeia aia imginați-vă

e mama cuiva sora cuiva iubita cuiva fiica cuiva

hei

e cineva

i-am dat eu circumstanța atenuantă

așa sunt băieții

așa i-am facut noi să fie

tot vina femeilor e

Despre autoare:

Mă numesc Maria Ciurea și am 22 de ani. Am publicat poeme în mai multe reviste și pe platforme online: O mie de semne, Revista Golan, Revista Mozaicul, criticarad, Noise Poetry, Haimanale Literare, Revista Planeta Babel, Revista de Povestiri. Am lecturat din poemele mele la Poetic Hub, Cenaclul Matca, Cenaclul Interior, Maratonul de Poezie PEN și Festivalul Internațional de Poezie București.