îmi place să te aud cum respiri când stăm cu capul pe perna ta. dar nu, nu respirația în sine ți-o aud, ci felul în care ți se mișcă milimetric corpul, ca sunetul ce ți-l provoacă genele–adâncite–n întunecime în momentul în care clipești, știi? ceva de genul, ca sunetul de o frecvență sub-sonică pe care-l fac sprâncenele tale când se încruntă–n somnul lor obositor de … Continuă să citești Poezii
Se simțea în mijlocul fetelor ca într-un ciclon. Îl asaltau cuvintele lor frivole, gândite parcă să-l provoace emoțional. După lunga călătorie din Oltenia până pe litoral, oboseala îl ajungea din urmă. Cu toate acestea, nu putea lăsa stindardul jos ‑ era singurul bărbat din grup. Câștigaseră împreună o competiție de vânzări, iar premiul era un sejur la mare. Veniseră dintr-o zonă colinară, înconjurată de munți, … Continuă să citești Prizonier visării
publicat în volumul „Povești cu Dichis” apărut în 2019 la Editura Cutiuța cu povești Ghinea Valentina Mihaela Mȃnuța fetiței se ȋncolӑcise ȋn jurul degetului arӑtӑtor al tatӑlui. „Oare ce de nu o ducea mӑmica la grӑdinițӑ azi?! …așa, ca de obicei?” Picioarele ȋi mergeau, parcӑ, de la sine, iar privirea ȋi atȃrna tot ȋnspre ȋnapoi, ca și cum ar fi cӑutat ceva de care sӑ … Continuă să citești Regӑsirea
Nu mai vreau nu mai vreau tăcerea lipită de ochi strânsă în pumn rămasă în gât nu mai vreau anii făcuți bucățele între pereții de frig și de foame nu mai pot mânca forme scorțoase și să aplaud legi ce-mi spânzurau cuvântul poate că timpul a avut un gol trecând foarte repede unii sunt numai trupuri alții au rămas fără cap mulți se închină la … Continuă să citești Poeme
nu am acceptat altă valoare decât imposibilitatea imposibil să muști din locul în care ai crescut te-a crescut mușchiul pe copac mușchiul pe oase am făcut tot ce am putut – mantra mea refugiul justificarea scuza patetică nu te las să o contrazici imposibil să hrănești niște copii pe care nu-i ai din câteva economii ți le imaginezi în casa mea o să se dezvolte … Continuă să citești Poeme
Gara mirosea a fier ud și a pâine învechită, a lucruri uitate în spații intermediare, unde nimic nu vine să rămână cu adevărat. Într-un colț, o femeie cu o valiză prea mică pentru toate lucrurile care ar fi trebuit lăsate în urmă. Nu era graba omului care pleacă, ci o așteptare lucioasă, ca un câine care s-a obișnuit cu lanțul. Părea genul de om care … Continuă să citești Oamenii care își plimbă moartea
Astfel își repeta fiul, obsedat de subordonarea impusă în familie de propria mamă, de neîncrederea ei, de excesele de furie sau stările ei frecvente de panică. Ea nu cunoștea tot timpul decât încordare: – Ai răbdare să acorzi clemență oricărei persoane! Pe mama ta trebuie să o înțelegi și să o ierți. Orice ar fi făcut, oricâtă asprime avea, întotdeauna te-a iubit. Dispariția tatei a … Continuă să citești Pricini de sărăcie
Răsăritul în ziua extragerii de Suzanne Collins este o bruscă și atroce trezire în tulburătorul Panem, cu douăzeci și patru de ani înainte de trilogia originală, Jocurile Foamei. Romanul prezintă cea de-a 50-a ediție a Jocurilor, cunoscută drept Jubileul Pacificării, prin ochii tânărului Haymitch Abernathy. Întoarcerea în această distopie brutală se simte asemenea unui coșmar din care ai crezut că ai scăpat, doar pentru a-ți … Continuă să citești Răsăritul în ziua extragerii – Cântec mut pentru un alt tribut
Ecorșeu din măduvă arsă din carne umedă din vârsta pietrei se ridică un cuvânt nefăcut, un mecanism fără început, apasă ca o lamă în tâmple, ca o rugăciune moartă, deschide în mine un drum spre care tot cobor între mine și mine nu există decât o tăcere minerală o tăcere ce pulsează ca un organ muribund și în ea încap toate începuturile, toate sfârșiturile înfipte … Continuă să citești Poezii
Trântise ușa vestiarului și își promisese că nu va mai călca vreodată pe acolo. Trecuse un an și trei luni de când primise abonamentul la sală. Pe atunci avea optzeci și cinci de kilograme și o viață plictisitoare. Căsnicia se derula într-o rutină ca o bătătură în călcâi. O durea doar când mergea la evenimente unde trebuia să poarte pantofi eleganți. În rest, dinamică avea … Continuă să citești Colanți de seară
P(RO)EZIA 