Soarele deschide ochii, 

o rană incandescentă în vid, 

dar nimeni nu-l întreabă dacă doare. 

Mercur se grăbește— 

aleargă în cercuri strâmte, 

își uită mereu începutul 

înainte să găsească un sfârșit. 

Venus își privește reflexia în norii ei toxici, 

oglinda o minte frumos: 

— Ești cel mai strălucitor lucru din acest haos.

Pământul respiră greu, 

plămânii lui sunt de piatră și apă, 

și totuși, el visează oameni 

care se gândesc la stele. 

Marte ascultă șoaptele nisipului, 

știe că a fost viu cândva, 

dar acum îi cresc doar tăceri în praf. 

Jupiter râde— 

bătrân și obosit, 

dar râde, 

cu furtunile lui care dansează neîncetat, 

ca niște zei uitând că sunt zei. 

Saturn își numără inelele, 

o colecție de tăceri 

împrăștiate în jurul său 

ca un mănunchi de gânduri

pe care le-a pierdut. 

Uranus doarme, 

întors pe o parte, 

căutând un vis 

care să-l scuture din somn. 

Neptun cântă

o melodie pe care nimeni nu o aude, 

doar vântul 

și întunericul 

care plutesc fără nume. 

Undeva, dincolo, o ultimă planetă 

s-a stins 

fără să-și amintească  cineva

că a existat vreodată.

Despre autoare:

Sorana Maria Ilie (n. 2002, Buzău) este scriitoare de literatură contemporană (poezie, proză), student-filolog la Facultatea de Litere și Științe din Ploiești, editor și redactor de carte, colaborând în 2020 cu revista POV21, atât în calitate de editor cât și de jurnalist, cu autori precum Raluca Iacob (autoarea romanului „Păcate Arse”), Oana Nicoleta Boabeș (coordonatorul blog-ului „Petale de cerneală”).

A debutat în revista școlară „Metronom” din cadrul Colegiului Pedagogic „Spiru Haret” din Buzău în 2018 cu poezii și fragmente de proză scurtă. În 2022 a publicat primul volum de poezie, în limba engleză, „When the night stops falling” ( Amazon.co.uk, 2022), în prezent lucrând la un al doilea volum ce va completa seria și a unui volum despre impactul overthinking-ului asupra noastră. A colaborat cu reviste precum Proezia și eCreator, unde a publica poezii și fragmente de proză.