Am scris despre seria Turnul Întunecat a lui Stephen King mai demult, când în România încă nu apăruseră toate volumele, dar atunci am lăsat în urmă o cronică scurtă. Acum, doisprezece ani mai târziu, când am reînceput să citesc volumele, am decis că e vremea să realizez câte un studiu pentru care fiecare volum al seriei, ceea ce înseamnă că în acest număr și, în următoarele șapte, vă veți întâlni cu ceea ce eu numesc capodopera Regelui.

Turnul Întunecat: Pistolarul este primul roman al seriei ce îmbină literatura Western cu literatura fantasy, science fiction și horror, acesta fiind publicat în 1982 de editura Grant ca un roman fix-up alcătuit din cinci povești ce apăruseră inițial în The Magazine of Fantasy and Science Fiction (între 1978-1981). Mai mult, King, însuși, a spus că romanul a fost inspirat de poemul lui Robert Browning intitulat Childe Roland to the Dark Tower Came (1855), pe care îl citise când studia la Universitatea din Maine. King a început să scrie romanul în 1970 pe o foaie verde de hârtie pe care a găsit-o la bibliotecă, iar el a explicat că s-a jucat cu ideea de a încerca un roman romantic lung care să întruchipeze sentimentul, dacă nu chiar sensul exact, al poemului lui Browning.[1] La forma finală, a ajuns abia în 2003, când romanul a fost reeditat conținând atât modificări de limbaj, dar și scene noi sau modificate pentru a soluționa problema neconcordanței cu celelalte cărți ale seriei. De la prima publicare și până în prezent, volumul a cunoscut numeroase reeditări, precum și includerea lui în pachete ce conțin întreaga serie. Dar ce face acest volum așa de îndrăgit?

Păi să începem cu personajul principal, Roland Deschain, care este modelul pistolarului clasic, aflat într-o continuă misiune de a-l prinde pe Omul în negru. Roland există într-o lume care a mers mai departe, el rămânând ultimul exemplu al breslei sale într-un Vest Sălbatic dintr-un univers paralel cu al nostru. Ca om, este determinat să își îndeplinească misiunea în care a pornit și pentru asta va face orice: va lua alte personaje cu el, le va abandona și va avea păreri de rău. Remarcabilă, în ce îl privește, este prietenia pe care o formează cu Jake Chambers, un alt personaj central al romanului și al seriei. Jake este un copil, care a murit într-un univers care se aseamănă foarte mult cu al nostru, fiind lovit de o mașină în timp ce se ducea spre școală. Cei doi vor merge printr-o călătorie inițiatică pentru Jake, care va fi trădat de Roland, atunci când va fi lăsat să cadă în abis.

Dincolo de misiunea de a-l prinde pe Omul în negru, avem și secvențe din trecutul pistolarului, după ce el și Jake reușesc să iasă din deșert. Roland îl salvează pe băiat de la întâlnirea cu un sucub, dându-i un maxilar pe care să-l folosească drept talisman împotriva acestuia. Acest sucub, care este și un oracol, îi va spune pistolarului mai multe despre destinul și despre drumul spre Turnul Întunecat. Într-o amintire, aflăm că Roland este fiul lui Steven Deschain, pistolar și lordul din Gilead, iar acesta a fost antrenat de Cort cu care s-a duelat foarte devreme, când avea doar paisprezece ani. Fiind provocat de Marten, cel care era vrăjitorul lui Steven și amantul mamei lui Roland, Roland, într-o perioadă de revoluție și instabilitate, l-a învins pe Cort, cu ajutorul lui David, un șoim pe care l-a sacrificat.

Firul prezent se împletește cu cel trecut și mergând pe urmele lui, Roland îl va întâlni pe Omul în negru, care îi va citi destinul dintr-un pachet de cărți. Tot aici pistolarul află că rivalul său nu este decât un pion, și altcineva controlează Turnul Întunecat. Într-o viziune, Roland vede o planetă roșie și galaxii, menite să-l sperie și să-l facă să înțeleagă că el este nesemnificativ în marea schemă a lucrurilor. Apoi, Omul în negru îi cere să renunțe la misiunea sa, dar Roland refuză, trezindu-se zece ani mai târziu lângă ceea ce el crede că este cadavrul rivalului său, căruia îi smulge maxilarul, pentru a-l înlocui pe cel care fusese dăruit lui Jake.

La fel ca întreaga serie, în romanul Pistolarul elementele fantasy se îmbină cu cele SF și Western. De fapt, avem de-a face cu epopeea lui Roland care are repere din numeroase tipuri de literatură, astfel încât nu poate fi încadrată doar undeva. Și tocmai asta e ceea ce dă frumusețe capodoperei lui King.

În plus, intermitența dintre planul prezent și cel trecut face ca informațiile să fie obținute treptat, dar într-un mod care face povestea puternică – avem povești cu pistolari, avem o călătorie ce pare nesfârșită și avem relații care se bazează pe prietenie și trădare. De fapt, acestea două sunt unele dintre temele centrale ale romanului, și al întregii serii.

Dacă ar fi să rezum într-un singur cuvânt acest volum aș alege cuvântul aventură, pentru că odată ce începi să citești romanul intri într-o aventură ca nici o alta, și probabil că asta e ce face romanul și seria atât de îndrăgite și zeci de ani mai târziu de la apariția sa. Must read pentru toți fanii SF&F!

---

[1] The Dark Tower: The Gunslinger, https://en.wikipedia.org/wiki/The_Dark_Tower:_The_Gunslinger, accesat 11.10.2025.

Despre autoare:

ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, fiind redactor-șef al revistei P(RO)EZIA și colaborator permanent al e-revistei EgoPHobia unde conduce două rubrici, Arena culturală: cartea și filmul (în calitate de critic literar) și Lecturi potrivite / recomandate de Alexandra (în calitate de editor).

A publicat un volum liric, Demoni și demiurgi (Editura EIKON, 2017), poezie în volumele Orașele viitorului (Editura Pavcon, 2023), Generația O Mie de Semne (Casa de pariuri literare, 2022) și Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019) și proză în antologiile Eroi fără voie (Ed. Millennium Books, 2015) și Centenarium StrING (Editura Tornada, 2018).

Are apariții de poezie, proză, studii critice, editoriale în publicațiile Apostrof, Argos, Echinox, eCreator.ro, EgoPHobia, Noise Poetry, O mie de semne, Parnas XXI, Postmodern, P(RO)EZIA, Puterea – Cotidian Național, Revista Online de SF&F Galaxia 42, Revista de povestiri, Revista de suspans, Select News, UtopIQa și pe platforma Queero. Amintim câteva lucrări semnificative: Păcatul (2013), Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan (2016), Gomes Leal – poet al Satanei sau al lui Hristos? (2016), A fi sau a nu fi scriitor… (2017), Ființele nopții din urmă (2017), Marea unire și cultura veșnicei influențe (2018), Henrik Ibsen – “Peer Gynt” (2019), Madona cu lacrimi de sânge (fragment, 2020), Simfonia ascunsă (fragment, 2021) sau Un vers ca o despărțire (2022). Poeme ale sale au fost traduse în limba spaniolă și limba engleză și publicate în Chile, Spania, Mexic și SUA.

În 2014 i s-a acordat Premiul al II-lea la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, pentru lucrarea Contrabandă-n alb și negru.

Blog personal: http://www.taramuridenicaieri.ro.