Când se deschidea ușa cu putere, știam că a venit acasă. Mai știam că este în ogradă și pentru că simțeam ceva, ceva care rar mă părăsea la acea vreme. Târziu, în anii adolescenței, am înțeles că ceea ce simțeam era frică. Parcă-mi paraliza corpul, parcă aș fi plâns doar pe interior, fiindcă cu voce tare nu puteam să o fac. Știam că el, bărbatul … Continuă să citești Am ales să îl iert pe tata
A strecurării M-am strecurat la tine sub limbă vizitând, ca un vinovat ce mă aflu, locul în care m-am adăpostit prima dată. Când eram copil, mă puneam pe spate și ridicam plapuma cu picoarele imaginându-mă într-o burtă de balenă precum Gepetto, sau, alteori, în burta mamei pe care, apropos, mereu mi-o închipuiam având bolta matlasată. Se spune că sub limbă trebuie strecurat tot ce vrem … Continuă să citești Poezie
Am cumpărat volumul HATE ME LOVE al lui Cosmin Perța în scurta vizită pe care am făcut-o la Gaudeamus și pot spune cu mâna pe inimă că a devenit una dintre cărțile mele preferate citite anul acesta. De fapt, aș pune-o drept cartea de poezie care m-a marcat cel mai mult anul acesta, așa cum s-a întâmplat în trecut și cu volumul de poezie, Cântec … Continuă să citești HATE ME LOVE – Poezia revoltei și a iubirii care nu dăinuie
Copilul privea lumea cu ochi mari, limpezi, ca două ferestre spre o realitate paralelă. În jurul lui, orașul se mișca grăbit, dar el rămânea netulburat, cu fruntea aplecată asupra unei cărți. Lumea din pagini îl absorbea cu totul. Pe trotuar, o tânără coborî din autobuz cu o grabă furioasă. Se împiedicase de prag, de pași, de oameni. Aproape căzuse, dar se redresase cu o energie … Continuă să citești Un copil și o carte
Soarele deschide ochii, o rană incandescentă în vid, dar nimeni nu-l întreabă dacă doare. Mercur se grăbește— aleargă în cercuri strâmte, își uită mereu începutul înainte să găsească un sfârșit. Venus își privește reflexia în norii ei toxici, oglinda o minte frumos: — Ești cel mai strălucitor lucru din acest haos. Pământul respiră greu, plămânii lui sunt de piatră și apă, și totuși, el visează … Continuă să citești Corpul ceresc al uitării
Am scris despre seria Turnul Întunecat a lui Stephen King mai demult, când în România încă nu apăruseră toate volumele, dar atunci am lăsat în urmă o cronică scurtă. Acum, doisprezece ani mai târziu, când am reînceput să citesc volumele, am decis că e vremea să realizez câte un studiu pentru care fiecare volum al seriei, ceea ce înseamnă că în acest număr și, în … Continuă să citești Pistolarul – când SF-ul, Fantasy-ul, Horrorul și Westernul se împletesc
Tabla se întindea ca un câmp de luptă sub ei, o rețea de posibilități nesfârșite, unde fiecare pătrățel era o capcană, fiecare mutare un pariu. Regina stătea dreaptă, silueta ei întunecată proiectându-se pe pătrățele palide de marmură, o figură a eleganței și puterii. Regele, obosit și slăbit după atâtea partide, se sprijinea de sceptrul său, greutatea coroanei apăsându-i pe capul plecat. Ei erau ultimele piese … Continuă să citești Șah mat
*** 25-ul magic 25 ale lunii e zi de salariu așteptat ca bucuria globului lustruit în culoare aparte, reușind stingeri de rate, uniforma copilului, rechizite, coșul zilnic, dar 25 eși aflarea Bunei Vestiri, mângâiere anume, prelung staționată pe obrazul de prunc, anunțând zămislirea Luminii și Adevărului fără ecografie dovadă. Ninge pufos darul așteptat ca pe zaharicalele cu gust de anotimpuri amestecate, statul de plată nu … Continuă să citești Tablete din volum în lucru
furtuni fierbinți corup soarele din adâncuri reacții continue îl înlănțuie focului, muzica sa este ascultată, ritmul consecvent zbuciumului colorează tăcerea, comută emoții spațiului reconfigurat, materia hrănește energiile, din colaps desprins se aruncă în propriul haos, timpul său se prăbușește intern creează orizonturi depărtării. 2) Cosmonautul viitorului iubește, întinderile îl atrag, rupe frânturi universului să-și satisfacă curiozitatea, ca un copil se bucură de viteze super-cuantice, … Continuă să citești Mărturii cosmice
În lume există sute de mii de cărți care se citesc doar cu ochii, dar există și câteva, pierdute printre altele, care se citesc cu o parte tăcută a sufletului. „Tatuatorul de la Auschwitz” de Heather Morris este una dintre acele povești care nu cer doar o simplă atenție, ci o formă de empatie neobișnuită, o suspendare a confortului interior pentru a privi drept în … Continuă să citești Când pielea devine canvas în „Tatuatorul de la Auschwitz”
P(RO)EZIA 