realizat de Alexandra Medaru

G. P. Ermin a debutat în literatura science-fiction în 2020, la editura Crux Publishing, cu nuvela Făt Frumos vs. Darth Vader pentru care a luat un Premiu Vladimir Colin. Un an mai târziu, a publicat primul volum din Trilogia I.A. – Evanghelia după Crist 2.0 -, urmat de al doilea volum al trilogiei intitulat Ultimul înger – Prima IA, ambele apărute la Editura Crux Publishing. În 2024, publică romanul ApIscalips (în colaborare cu Andreea Sterea), iar în 2026 apare romanul Manuscrisul, Bursa și Bibliotecarul, scris împreună cu autorul japonez Kazuo Mori.

Bine te-am găsit! Noi ne-am cunoscut oficial la Bookfest 2025, iar în paginile revistei P(RO)EZIA ai apărut în 2024, cu un fragment din romanul ApIscalips. De atunci ai publicat un nou volum în colaborare cu scriitorul japonez Kazuo Mori, și anume romanul Manuscrisul, Bursa și Bibliotecarul. Ce ne poți spune despre această colaborare? Cum e ea diferită de colaborarea cu Andreea Sterea pentru ApIscalips? Cum e să scrii la patru mâini pe două continente diferite?

Hello hello! Păi, prima diferență este că, în cazul acestui din urmă titlu, colaborarea/scrisul s-a făcut în engleză, deoarece eu nu știu japoneză, iar Kazuo cu atât mai puțin nu știe română. În ceea ce privește procesul de scriere, a mers la fel de lin ca și în cazul ApIscalips. Poate ușor diferit din cauza faptului că, uneori, ideile care se doreau a fi transmise necesitau mai mult timp pentru a fi comunicate, dat fiind faptul că niciunul dintre noi nu vorbeam în limba maternă. În cazul Manuscrisului, a fost un exercițiu de scriere foarte interesant, pe care mi-ar plăcea să-l repet.

Ce ne poți spune despre scriitorul Kazuo Mori, care intrigă pe toată lumea. Cum l-ai cunoscut și cum ați ajuns la o colaborare?

L-am cunoscut pe net, într-unul dintre grupurile/forumurile de literatură pe care le mai bântui din când în când. La început am identificat câteva puncte comune – pasiunea pentru sci-fi, dinții lungi împotriva unora dintre autorii care au luat Nobelul, altele câteva – după care, într-un moment jocandi causa, eu am fost cel care i-am propus să scriem ceva împreună. A acceptat și de-aici Manuscrisul, Bursa și Bibliotecarul.

Legat de această colaborare, cum v-a venit ideea romanului? A fost un brainstorming? A fost ideea unuia dintre voi și apoi ați lucrat împreună pe ea?

Nope. O variantă incipientă a ceea ce a devenit, într-un final, Manuscrisul, Bursa și Bibliotecarul se găsea pe la mine prin laptop de câțiva ani. (De fapt, la un moment dat i-am dat textul Alinei Voinea să-l citească și aspectul colaborării s-a pus încă de atunci. Alina era însă ocupată să scrie Sentinent, așa că acea colaborare a căzut și, astfel, a intrat în scenă Kazuo.) Prin urmare, ideea exista deja, plotul și structura erau scrise deja în proporție de peste 50%. Ceea ce am făcut cu Kazuo a fost să punem „carne” pe fiecare dintre capitole. Aici s-a lăsat cu brainstorming.

Dacă ar fi să faci o comparație între cele două colaborări… care ar fi cea care e mai aproape de sufletul tău și de ce? Sau sunt ambele la fel de speciale? Din ce motive?

Sunt fun amândouă. Poate Manuscrisul are un plus pentru că este o colaborare cu un autor din Japonia, însă este singurul element de diferențiere, cel puțin în ce mă privește.

Pentru că tot vorbim, despre colaborări, pentru numărul ăsta am pregătit un dosar dedicat romanului ApIscalips. Foarte interesant mi s-a părut modul în care a fost structurată cartea: cu capitole intercalate cu știri. Cum a luat naștere acest concept?

Din ping-pong-ul pe care îl am cu Deea cu ocazia publicării fiecărei cărți. De data asta a fost mai intens, iar la un moment dat ea a sugerat inserarea știrilor. Am fost de acord imediat, i-am zis să le scrie și, iac-așa, au apărut știrile în carte și numele ei pe copertă.

Din ApIscalips, mie mi-a plăcut foarte mult de Cea-care-salvează și ideea că albinele pot fi conduse de o I.A.. A fost acest personaj cel mai solicitant de scris? Sau care te-a solicitat cel mai mult la scrierea acestui roman?

Cea-care-salvează a fost personajul care a solicitat documentarea despre lumea albinelor. Știam destul de multe despre viața într-un stup, însă nu eram cu noutățile științifice la zi. Nici pe departe. Cea-care-salvează m-a făcut să citesc câteva cărți și multe zeci de articole de specialitate despre albine. Altfel formulat, mi-a fost ușor să scriu partea de IA, acolo îmi făcusem deja lecțiile, și mai greu să scriu partea de albină.

Interesantă mi s-a părut și ideea că albinele ar putea aduce Apocalipsa, dar și faptul că omenirea ajunge să se distrugă singură, ceea ce nu e foarte departe de adevărul zilelor noastre. Crezi că scenariul unei ApIscalips este posibil pe Terra în realitate? Sau ne vom distruge înainte ca Apocalipsa albinelor să se întâmple?

Din păcate, ambele sunt mai mult decât posibile. În opinia mea, indiferent dacă vorbim despre un scenariu sau altul, am făcut deja pași serioși pe drumul care duce către amenințarea speciei. Aș zice că chestia asta se vede deja cu ochiul liber.

Adesea în romanele tale abordezi tema I.A.. Dacă ne gândim la proiecte de viitor, vor fi din aceeași sferă? Ai în plan să termini Trilogia I.A în viitorul apropiat?

IA este o constantă, într-adevăr. În esență, este ceea ce îmi face nopțile albe de câțiva ani. Din această perspectivă, cred că și următoarele proiecte vor avea de-a face cu inteligența artificială, într-un fel sau altul. (De fapt, nu cred, știu, pentru că ApIscalips face parte dintr-o trilogie, continuarea ei fiind deja scrisă și trimisă la editură.) În ceea ce privește planurile de finalizare a ceea ce a început odată cu Evanghelia după Crist 2.0, ele au fost puse în mișcare imediat după ce am publicat Ultimul înger, prima IA. Am și scris the core of the story, însă nu știu (încă) să o finalizez. Probabil va mai trece ceva timp…

Și dacă vorbim de viitor, dacă ar fi să duci unul dintre romanele tale în afară, pe care l-ai alege și de ce?

Al dracului de grea întrebarea! Cred că fiecare dintre ele are valența de a prinde la public. Evanghelia după Crist 2.0 prin temă, ApIscalips prin mesaj, Manuscrisul prin actualitate. Dar, din păcate, never gonna happen.

Un ultim gând pentru cititori?

Mulţumesc tare, tare, tare mult!

Mulțumesc și să ne revedem și la numere viitoare!

Eu sunt cel care îţi mulţumeşte pentru interviu!