Febra crescândă a Bursei îl făcu să rânjească fără a-și reține satisfacția. Manuscrisul apărut din neant fusese cotat în doar câteva ore la nivelul unor opere canonice, deși nu neapărat prin valoare literară, ci prin raritatea și, mai ales, stranietatea lui. Devenise un instrument financiar de sine stătător, tranzacționat de la o secundă la alta, doar paragraful de deschidere valorând cât un roman al unui alt autor, în vreme ce ultimele sale pagini urcaseră la cote absurde.

Mai important pentru el însă era faptul că listarea se fixase. Fusese acceptată, era validă, avea legitimitate. Bursa confirmase că manuscrisul putea fi tranzacționat şi că genera capital, din acel moment textul devenind o parte din rețea.

Mama&Tata înțelesese instantaneu dimensiunea fenomenului. Până și modul în care Bursa preluase manuscrisul îi amplifica misterul, făcând astfel investitorii să fiarbă și banii să curgă. În loc de un nume de autor apărea doar identificatorul Bibliotecarul, iar în loc de titlu apărea, simplu, Manuscris_2241.

Analiștii Bursei îl prezentau ca pe o revenire a unei linii literare pierdute. Influencerii îl proclamau drept dovada irefutabilă a faptului că literatura avea să reziste, că urma să se scrie și într-un viitor atât de îndepărtat, încât nici măcar nu putea fi imaginat, şi că impulsul creator al omului nu avea să fie sugrumat nici măcar într-o lume în care litera scrisă nu mai deținea supremația, ci algoritmul. Iar el stătea în mijlocul vârtejului pe care îl generase și zâmbea.

Listarea atrăsese fluxuri de capital pe care niciun alt text nu le mai reușise de ani buni. Fonduri speculative, investitori curioși, speculanți bursieri — toți intrau, cumpărau şi vindeau fragmentele manuscrisului într-un ritm frenetic. Bibliotecarul şi textul lui deveniseră un eveniment bursier, o piață în sine.

Dar Mama&Tata simțea piața ca nimeni altul și se gândea deja la următoarea mișcare. În mintea lui, ideile se învălmășeau în jurul unui singur obiectiv, acela de a transforma manuscrisul într-un monopol pe termen lung. Își dădu seama că pentru asta avea nevoie să mențină rotițele Bursei învârtindu-se în jurul lui și al Bibliotecarului.

Principalul său atu era, în același timp, și principala sa problemă. Faptul că manuscrisul venea din viitor fusese echivalentul unei bombe aruncate în groapa cu șerpi care era Bursa, agitând spiritele până peste poate, însă imposibilitatea de a lua contact direct și nemijlocit cu autorul era echivalentul unei ghiulele agățate de picior. Bursa tocase deja mărunt manuscrisul, iar următorul pas logic, cel puțin în logica mecanismului acesteia, era să-l toace pe autor.

Or, aşa cum subliniase Generalul Zack, Bibliotecarul era la aproape două sute de ani în viitor. Nu avea cum să-l contacteze, nu avea cum să-i ia un interviu care, la rândul lui, să facă valuri pe Bursă, nu avea cum să-i organizeze un turneu de promovare a cărții, întâlniri cu cititorii… într-un cuvânt, nimic din ceea ce se impunea a fi făcut după listarea unui autor pe Bursă nu putea fi făcut. Toate instinctele îi spuneau că trebuie să facă ceva, dar nu știa ce și nici cum.

Manuscrisul continua să facă valuri, dar el știa că valoarea lui nu putea crește la infinit. Piața făcea întotdeauna următorul pas, cerea întotdeauna următoarea mișcare. Dacă nu oferea nimic nou, febra avea să se stingă, mai devreme sau mai târziu.

În primele zile, își spusese că simplele speculații aveau să facă treaba în locul lui. Unii analiști vorbeau despre modul în care fusese scris manuscrisul, despre stil, despre posibilitatea ca acesta să nu fi fost scris de un singur autor, ci de mai mulți. Încurajase aceste piste și speculații, dar erau temporare, flăcări care se stingeau repede.

În lumea Bursei nimic nu suna mai bine decât ideea unei serii. Asta ar fi fost adevărata lovitură, una de un calibru mai mare chiar decât publicarea manuscrisului, anume apariția unui al doilea volum, eventual urmat de un al treilea, o trilogie, având în vedere că acesta era modelul clasic. Fără o continuare, manuscrisul avea să rămână un miracol singular, dar miracolele erau excelente pentru o lovitură, nu pentru dominație.

Despre autori:

G. P. Ermin a debutat în literatura science-fiction în 2020, la editura Crux Publishing, cu nuvela Făt Frumos vs. Darth Vader pentru care a luat un Premiu Vladimir Colin. Un an mai târziu, a publicat primul volum din Trilogia I.A. – Evanghelia după Crist 2.0 -, urmat de al doilea volum al trilogiei intitulat Ultimul înger – Prima IA, ambele apărute la Editura Crux Publishing. În 2024, publică romanul ApIscalips (în colaborare cu Andreea Sterea), iar în 2026 apare romanul Manuscrisul, Bursa și Bibliotecarul, scris împreună cu autorul japonez Kazuo Mori.

Kazuo Mori s-a născut în Tokyo, fiind pasionat de literatura science-fiction de la o vârstă fragedă. Scriitura lui este influențată de Haruki Murakami, dar și de clasici ai SF-ului printre care se numără Isaac Asimov, Frank Herbert și Arthur C. Clarke. Scriitorul nipon vine, în romanul Manuscrisul, Bursa și Bibliotecarul, cu o perspectivă nouă, influențată de experimentalismul literar japonez.