BEȚIA

Dacă prima ta beție

Ar fi fost beția cuvintelor

Sau a luminii,

Dacă un spirit de veselie

Ți-ar fi răpit mințile,

Harta apartamentului

Și a minții copiilor tăi

Ar fi arătat altfel.

Baricadele nu ar fi fost ridicate,

Între inimi, camere și lumi,

Amintirile ar fi scăpat

Fără să fie vandalizate,

Ferestrele sufletului nu ar fi fost atacate

Cu pietre,

Fotografiile nu ar fi fost arse

În piața centrală a orașului,

Copiilor nu li s-ar fi tăiat

Vocea de la naștere,

Frica ar fi rămas nenăscută,

(acest poem nu are sfârșit)

LA ȘTRAND

Vara aia, cred că aveam 4 ani,

Ne-am dus împreună

Cu o altă familie

La ștrand,

lângă pădure.

Când am ajuns,

Bărbații au întins păturile pe iarba neagră,

la umbră,

într-un colț nu foarte aglomerat,

iar femeile au scos cele necesare

din plase,

și le-au aruncat pe pătură.

Apoi și-au dezbrăcat toți hainele,

și au rămas în costumele de baie.

Atunci,

pentru prima oară,

am văzut că tata

avea în piept o gaură,

și în loc de inimă,

avea o cutie de papuci.

TATA

În unele zile îl privesc pe tata,

atent,

să văd cum crește.

Pentru că multe zile la rând

nu am văzut nimic,

îl întreb:

Tata,

oamenii mari mai cresc?

TATA

Tata, unde se duc cuvintele mele?

Când mă rog, se duc la Dumnezeu,

Dar tu nu ești Dumnezeu.

Unde se duc cuvintele mele când vorbesc cu tine?

(niciun răspuns)

Tata,

Când vorbesc cu tine,

E tot o rugăciune?

Tata?

PESCARII

De unde îți scriu,

Bărbații au sânge de pește în vene

Și branhii în spatele urechilor.

Trăiesc sub mare o parte din an.

Când se întorc, sunt diferiți

De restul, adâncul și întunericul

Îi schimbă, înăuntru și pe dinafară,

Și revin pentru o vreme la casele lor,

Sub acoperiș, între pereți cu ferestre,

Nopțile, sub plăpumi, între perine,

visând adâncul, și în tot acest timp,

marea, în nemărginitul adânc, îi așteaptă.

La micul dejun, copiii

înghit macrou sărat și pâine de secară,

întunecată și tare,

și mor de dor de tații lor și plâng,

Și după fiecare îmbucătură

Lacrimile lor devin marine,

Negre ca pâinea și adâncul

Unde sunt plecați bărbații.

Când se întorc pe mal, la sfârșit,

Cu hainele pline de sare,

Pe măsură ce pășesc spre sat,

Urcând faleza, spre far,

Fiecare, simțind că se apropie momentul,

pe rând, întorc capul spre mare,

înainte să se transforme într-o stană de sare.

Despre autor:

Marius Pădurean

2023 – Runner-up la Seán Ó Faoláin International Short Story Competition pentru nuvela scurtă PAPIO (varinta în engleză) și publicat în SOUTHWORD Journal, nr.46
(https://munsterlit.ie/bookshop/southword-46/)
2024 – Câștigător Premiul 1 la Concursul Internațional de Proză Scurtă Rețeaua Literară cu nuvela scurtă PAPIO (varianta în română) (https://cepec-romania.org/concursul-reteaua-literara/)
2024 – Publicarea romanului de debut – PAPIO – în noiembrie, la editura TracusArte, și lansat la Târgul de Carte Gaudeamus, în decembrie 2024.
2025 – Revista FAMILIA publică povestirea LACRIMA LU OVIDIU. Două proiecte în lucru: al doilea roman, intitulat FUGA LU OVIDIU, și un scenariu de film pe baza romanului PAPIO.