Obsesia

– Aveam zece ani când i-am auzit numele pentru prima dată. Abia mă pot mișca pe scaunul de plastic dur. Încheieturile mâinilor îmi sunt legate cu cătușe de un lanț metalic fixat în mijlocul mesei ceea ce îmi limitează drastic mobilitatea. Ofițerul de poliție îmi observă disconfortul fără a schița însă vreun gest. Este nerăbdător să afle odată ce s-a întâmplat și vizibil iritat de … Continuă să citești Obsesia

Tanti Aglaia

Inundat de razele soarelui, centrul se transformase într-un ocean nemilos, în care ființele se topeau. În respirația lor se simțea teama, condusă de nervozitate. Caldarâmul încins primea trupurile. Cuvintele se împrăștiau alergate de emoție. Autobuzele își deviaseră traseele astfel încât și-n zonele periferice să poată ajunge tot omul. Să se bucure cu toții de eclipsa anunțată. Pe Tanti Aglaia înghesuiala nu o stingherea, o făcea … Continuă să citești Tanti Aglaia

Poeme

Rădăcini Există ceva atât de trist și de singuratic atunci când îmi bate inima. Mușuroaiele de sticlă de pe gresia din baie. Pulsul furnicilor care reușesc să facă o gaură suficient de mare și  să mi se strecoare printre oase. Mi-am topit cafea diluată și urme de ruj în vene. Mi-am dorit mereu să am pielea curată, să nu am scris destinul nimănui pe piele … Continuă să citești Poeme

Poezii

îmi place să te aud cum respiri când stăm cu capul pe perna ta. dar nu, nu respirația în sine ți-o aud, ci felul în care ți se mișcă milimetric corpul, ca sunetul ce ți-l provoacă genele–adâncite–n întunecime în momentul în care clipești, știi? ceva de genul, ca sunetul de o frecvență sub-sonică pe care-l fac sprâncenele tale când se încruntă–n somnul lor obositor de … Continuă să citești Poezii

Prizonier visării

Se simțea în mijlocul fetelor ca într-un ciclon. Îl asaltau cuvintele lor frivole, gândite parcă să-l provoace emoțional. După lunga călătorie din Oltenia până pe litoral, oboseala îl ajungea din urmă. Cu toate acestea, nu putea lăsa stindardul jos ‑ era singurul bărbat din grup. Câștigaseră împreună o competiție de vânzări, iar premiul era un sejur la mare. Veniseră dintr-o zonă colinară, înconjurată de munți, … Continuă să citești Prizonier visării

Regӑsirea

publicat în volumul „Povești cu Dichis” apărut în 2019 la Editura Cutiuța cu povești Ghinea Valentina Mihaela Mȃnuța fetiței se ȋncolӑcise ȋn jurul degetului arӑtӑtor al tatӑlui. „Oare ce de nu o ducea mӑmica la grӑdinițӑ azi?! …așa, ca de obicei?” Picioarele ȋi mergeau, parcӑ, de la sine, iar privirea ȋi atȃrna tot ȋnspre ȋnapoi, ca și cum ar fi cӑutat ceva de care sӑ … Continuă să citești Regӑsirea

Poeme

Nu mai vreau nu mai vreau tăcerea lipită de ochi strânsă în pumn rămasă în gât nu mai vreau anii făcuți bucățele între pereții de frig și de foame nu mai pot mânca forme scorțoase și să aplaud legi ce-mi spânzurau cuvântul poate că timpul a avut un gol trecând foarte repede unii sunt numai trupuri alții au rămas  fără cap mulți se închină la … Continuă să citești Poeme

Poeme

nu am acceptat altă valoare decât imposibilitatea imposibil să muști din locul în care ai crescut te-a crescut mușchiul  pe copac mușchiul pe oase am făcut tot ce am putut – mantra mea refugiul justificarea scuza patetică nu te las să o contrazici imposibil să hrănești niște copii pe care nu-i ai din câteva economii ți le imaginezi în casa mea o să se dezvolte … Continuă să citești Poeme

Oamenii care își plimbă moartea

Gara mirosea a fier ud și a pâine învechită, a lucruri uitate în spații intermediare, unde nimic nu vine să rămână cu adevărat. Într-un colț, o femeie cu o valiză prea mică pentru toate lucrurile care ar fi trebuit lăsate în urmă. Nu era graba omului care pleacă, ci o așteptare lucioasă, ca un câine care s-a obișnuit cu lanțul. Părea genul de om care … Continuă să citești Oamenii care își plimbă moartea

Pricini de sărăcie

Astfel își repeta fiul, obsedat de subordonarea impusă în familie de propria mamă, de neîncrederea ei, de excesele de furie sau stările ei frecvente de panică. Ea nu cunoștea tot timpul decât încordare: – Ai răbdare să acorzi clemență oricărei persoane! Pe mama ta trebuie să o înțelegi și să o ierți. Orice ar fi făcut, oricâtă asprime avea, întotdeauna te-a iubit. Dispariția tatei a … Continuă să citești Pricini de sărăcie