Între două lumi Ea este aici Și totuși nu este prezentă Ea călătorește între două lumi Acolo unde timpul Nu iși mai are locul Atât de departe de noi Și totuși atât de aproape Atât de departe de tot Și totuși atât de aproape O clipire O atingere Și ea este aici Atât de aproape de mine Regina mănușilor Din întunericul atelierului Degetele fermecate Degetele … Continuă să citești Poeme
Uneori, când închid ochii, încă mă pot întoarce acolo. Mă pot scufunda în amintirea acelor vremuri, când eram doar un puști și în fața blocului meu se afla cea mai frumoasă grădină din lume. Sigur, atunci când recurg la cuvinte precum „grădină” sau „frumoasă”, imaginea invocată în mintea oricui are să citească aceste rânduri s-ar putea să difere foarte mult de cea tatuată în memoria … Continuă să citești Grădina din fața blocului
CĂRĂRI ȘERPUITOARE Convulsiile morții trebuie să fie al dracului de neplăcut cînd tăcerea te lovește ca un bici peste față și cerul se prăbușește ca un copac sub toporul necredinței țintuit de cabluri metalice și despicat cum se cuvine cu pietre în loc de apă și alge submarine în loc de ferocitatea imnurilor către paradis acești oameni au trăit cu spaima perpetuă a vîrstelor ce … Continuă să citești Poeme
Monsieur Magny Ceea ce a rămas din el este un trabuc, o poveste care se fumează ca o amintire. Menhirul nu este drept! L-am găsit întâmplător, la un târg de vechituri din Varennes. Culoarea sa cubaneză chema papagalii împăiați la petrecere. Astăzi, moartea glumește într-un pahar plin de spumă și pretinde că nu a sărbătorit tinerețea. Are dreptate. Monsieur Magny, nici el nu este … Continuă să citești Poezie în proză
Naștere Chiar dacă sufletul artistului o să plece, cuvintele vor rămâne. Cuvintele sunt eternitate. Luna se furișează printre crengile copacilor, pândește la nașterea cuvintelor, la felul cum artistul își taie cordonul ombilical și le lasă să meargă în lumea mare pentru a fi descoperite. Artistul zâmbește. Expiră cu ușurarea unei pisici care a ajuns la casa stăpânului iar acum poate să lenevească în pătuțul de … Continuă să citești Poeme
Nu voiam să-mi ridic ochii spre privirea ei. Nu din remușcare sau rușine, nu greșisem cu nimic, din frică. Știam că urma să-i văd fața furioasă și privirea fixă, mă îngrozea chipul ei schimonosit de sentimente prea complicate pentru experiența unui copil. Nu greșisem cu nimic, pur și simplu existam în armonie cu vârsta mea și firea curioasă a celor ce abia descoperă lumea. Știam … Continuă să citești Un gând stricat
„Cine v-a văzut vreodată încruntaţi şi roşi de boală, Cine vă cunoaşte viaţa, nu din cârciumi şi bordeie, Cine v-a văzut aievea, nu prin cărţile de şcoală Înaintea voastră rece, nicicând nu o să steie”. Lucian Georgiu, poetul minerilor (1912-1948) Când a murit Ioan Marc din Cavnicul de Sus, de la „Roată”, miner cu state vechi și cantor al bisericii greco catolice de … Continuă să citești Lumea Băilor.Imaginarul colectiv și folclorul minerilordin bazinul minier băimărean la cumpăna secolelor XIX-XX.
Punct fără ghilotine Prin punctul fără ghilotine Ies guri-căscate la plimbare Dinadins fără cutii marcate Fețele mirate arată cu degetul Acela are guler Caii lui verzi aleargă cu funiile de gât Fără arderi nu se poate împărți nimic E la liber fantezia flagelării. Poveste de seară Era noapte fiindcă ziua era prea ocupată cu alte pregătiri Te-ai rătăcit felinarul avea ochii roșii Furnicile își făcuseră … Continuă să citești Poezie
Seara, înainte de a răsuci cheia de două ori, pregătită de culcare, se simțea cea mai singură și cea mai tristă fată de pe pământ. Soarta o adusese înapoi la nucul bătrân sub umbra căruia se ascunsese de atâtea ori în copilărie. Își amintea cum la un moment dat îi spânzuraseră de crengile lui vânjoase un leagăn din care, cu capul lăsat mult pe spate, … Continuă să citești Pierdută printre ceilalți
A măsurii Prin câteva înghițituri se învârte, de obicei, pumnul spiralat ce înaintează încărcat spre sacadarea veșnică a bolborosirii de sine. În hohote se măsoară, de asemenea, distanța, timpul, somnul și, în genere, tot ce se fărâmă în dumicături după cum din dumicături învie saliva împărtășaniilor, a mirărilor și a tot ce, finalmente, se estompează prin creștere. Fragmentată ne e sutura, atunci când apucăm unul … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 