5: #powerwoman

[fragment din capitolul 5 al romanului „Răul cel mai mic” de Sorin-Mihai Grad, editura Datagroup, 2025, http://www.raulcelmaimic.ro] —Cine a venit cu ideea Partidului Adevărat Românesc? —Voievodul. —Care, că aveți un letopiseț întreg la dispoziție? —Corect. Nu avem în rândurile noastre nici un Laiotă Basarab, dar există câțiva colegi cu nume răsunătoare. —Chiar și dumneavoastră aveți un nume voievodal. —Dacă mă chema Chiajna Mușat-Basarab, poate că … Continuă să citești 5: #powerwoman

Poeme

traducere de Pierre Lamarque MARII POEȚI Ultimii doi ani din viața mea, cu o plictiseală extremă, au fost plini de cunoașterea marilor „poeți”, niciunul dintre ei, oricât de ciudat ar părea, lăudându-se cu faptul de a se fi născut într-o iesle: toți merită o copertă, albă, de Einaudi, cu aroganța de a fi mari preoți. Sute de amatori inconștienți, departe de orice formă de umilință, … Continuă să citești Poeme

Înverșunarea

Pentru Eusebiu lumea era raiul, un loc al bunăvoinței umane, în care credea cu înverșunare și sinceritate. În acea zi hotărî plecarea în oraș în ultima clipă. Preocuparea sa era să scrie. Se desprinse cu greu de la masa de lucru, unde paginile pe care le concepea cu ardoare, îl așteptau să continue. Era dedicat scrisului cu tot crezul său. În acea dimineață trebuia să … Continuă să citești Înverșunarea

Poeme

din volumul POEZII – ed. Artes, Iași, 2015 Eu plec Bună seara tată, am să îți mărturisesc că m-am gândit la ce am discutat noi mai demult… Și am decis să plec. Să te las să îți trăiești bătrânețea în liniște Însă… nu îți spun unde plec. Știu că te dezamăgesc după cum te uiți la mine deoarece nu îți spun unde plec. Ceasul bate … Continuă să citești Poeme

O viață măruntă. Scurta și tumultoasa biografie a gazetarului artist Dimitrie Șeptilici

           O figură interesantă, dar efemeră, în peisajul literar-artistic al orașului Baia Mare a fost cea a lui Dimitrie Șeptilici. S-a născut la Predeal, la 7 iunie 1905,[1] într-o familia numeroasă a medicului veterinar Alexandru Șeptilici (ortografiat uneori și Șeptelici) (n.1873) și a Madelinei Roșianu, casnică (n.1881). Tatăl său a absolvit Școala Superioară de Medicină Veterinară din București în anul 1897 cu teza „Operațiunea cryptorchidiei … Continuă să citești O viață măruntă. Scurta și tumultoasa biografie a gazetarului artist Dimitrie Șeptilici

ROMÂNI, IEȘIȚI AFARĂ CĂ VĂ TRIMITEM ACASĂ!

Coborâse din autocar bucuros nevoie mare. Câștigase la o loterie, pe timpul drumului, un „purcel”, un casetofon micuț, bombat, cu care dăduse celor din interior muzică populară de la casetă dar și la radio. Era vesel și voia să împărtășească și celor care-l așteptau bucuria lui. Fericirea are mereu nevoie de martori, altfel ce sens ar mai avea?             Cu o cămașă cu mânecă scurtă … Continuă să citești ROMÂNI, IEȘIȚI AFARĂ CĂ VĂ TRIMITEM ACASĂ!

Poeme

țipă o lalea de mai privești și țipă acea lalea într-o aparență destoinică în lumini de mai în acest război pierdut de soare în umbră de-nserat în aprigele priviri înfloritoare victorioase E mama Și poți în piele să porți așchii să mă ajute să zidesc un nou zid din zidurile multe ale străzilor tenebre unde oasele sunt ofrande, unde timpul e o așchie. Îmbrățișare Aș … Continuă să citești Poeme

Dactilografierea mitică a iubirii în duologia „Scrisori fermecate”

Odată cu Scrisori fermecate s-a consemnat apariția unei duologii en marche vers l’excellence, care a adus între paginile almanahului fantezist una dintre cele mai reușite scrieri ale secolului 21. Duologia și-a avut germinația în anul 2023 cu volumul Rivali divini, ca mai apoi să fie completată de volumul Jurăminte nemiloase.             Puține romane reușesc să îmbine tema războiului cu mitologia și iubirea într-o poveste care … Continuă să citești Dactilografierea mitică a iubirii în duologia „Scrisori fermecate”

Letiția

Când pisica mi-a aterizat în poală, stăteam degeaba, așezat în fotoliul meu de răchită, cu picioarele sprijinite de balustradă. Inițial am presupus că stătuse la pândă în frunziș, la adăpostul umbrelor care se țeseau printre crengile copacilor. Apoi, văzând că nu se mișcă nicio frunză, că nu vibrează nicio cracă, am realizat că venea de undeva de sus, de la trei sau patru. Poate că … Continuă să citești Letiția

Poeme

Bagaj genetic Ereditar trăiesc patima mamei mele, când spăla uniforme albastre înghesuindu-și în gingii durerile născute de neascultare. În vremurile acestui acum, golesc vinuri spumante din pahare asemeni unor balerine de porțelan, pe care peștii de sticlă le sorb din priviri cu branhiile închise. eșuați pe mileuri, visând la mări. Învârt un inel din cuie în podul palmei prefăcându-mă că înțeleg ce rostește el, trăgând … Continuă să citești Poeme