Obișnuiam să fiu pălărier într-un oraș care mirosea mereu a pietre umezite de ploaie și a visuri uitate. Magazinul meu, ascuns între un atelier de croitorie cu obloanele trase și o farmacie care vindea elixire de origine îndoielnică, nu avea niciun semn. Nici nu era nevoie. Oamenii mă găseau singuri, atrași de șoapte și umbre, de povești care se răspândeau ca bolile virale.Înăuntru, magazinul era … Continuă să citești Pălărierul nebun
moștenire sparg semințe, comentez de pe margine ca la tv-ul vechi din muzeul comunismului uite-așa a murit străbunicu’, apoi bunicu’, apoi unchiu’ – așa ne-au plecat toți bărbații. femei cu batic, copii atârnați de șoldurile lor lăsate hihi, uite plasă de muște din aia colorată la ușă îmi amintesc de sticla de cola și melodia cu banana, 2000 și puțin, încă nu plecase tata atunci … Continuă să citești Poeme
Frământa între degete o monedă de 50 de bani, era la Fontana di Trevi. Toată lumea era acolo, puhoi de oameni adunați, umăr la umăr, cu monede, dorințe, disperări, frici, nevoi, bucurii, tot ce poate ține un suflet. Întorsese spatele fântânii și aruncase moneda peste umăr cu ochii închiși. Ea și alte zeci de mâini simultan, mii și sute înaintea și după ea. A auzit … Continuă să citești Fericire
Eram pregătită să petrec ultima zi a anului cu mama. Luasem hotărârea asta brusc, fără să-i dau de știre. Mi-am strâns câteva lucruri într-o geantă, am închis ușa și am coborât la mașină. Afară, ceața și chiciura așternută peste noapte aminteau de ilustratele de iarnă. De ani buni nu mai văzusem zăpadă în zona asta și iarna nu mai era iarnă. Când mai aveam vreo … Continuă să citești Ultima zi a anului
Molie fire de lumină încolțesc din lutul norilor grei depărtarea de îngeri m-apasă gladiola albă își adaugă necontenit cupe priponită într-un mare gol îmi cere mereu apă eu n-am să-i dau decât o băutură sărată și mă zbat la lumina amintirilor razele lor tăioase mi-au zdrențuit aripile și așa îmbâcsite și prăfuite ca o memorie nisipoasă care mai are puțin și te lasă cruzimea cruzimilor … Continuă să citești Poeme
Era tânără, înaltă și frumoasă. Iubind viața, Victoria voia să vadă lumea. Era idealul ei, să călătorească, să vadă locuri și să cunoască oameni noi. De aceea, după ce a împlinit 18 ani și a terminat liceul „Hașdeu” din Buzău, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se mute la București pe strada Sevastopol nr. 26 și să trimită Ministerului de Externe o … Continuă să citești I se spunea „Contesa”. Povestea aviatoarei Victoria Pokol
În clepsidră Amiaza are uneori nisipul fin Săgetați de soare Pescăruși țipă mut peste urme Urme clare ducând înspre o mare Contorsionată-n durere Ea le refuză cu degete prelungi de spumă Împreunate în implorări lichide Nu vă mai vreau! E destul! Am deja atâtea abisuri zvârcolindu-se-n mine – găvanele ochilor castelanilor de nisip Nisip fin Pe el cu urmele lor căutându-mă Se închid porțile cetății … Continuă să citești Poeme
*** valuri sparg seara zâmbete se aleargă – ploile nopții *** umbre de clipe pier rătăcite-n zare – foarfeci de fulger *** indiferență – acul tăcerii în scoică brodează marea *** retrași în ghioc tatonează zefirul – amintirile *** cuneiforme portativ pe nisip ud- vechi fotografii *** cărări de suflet aduc lumina la masă – lampa e spartă *** spărturi de valuri strâng în … Continuă să citești Haiku
„Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin […] Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragoste. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13-14) I Pocnetul sec al unui oblon trântit de vânt l-a trezit brusc pe Vlăduț, singur în cămăruța lui de la … Continuă să citești CLOPOTNIȚA (o poveste de Halloween)
Drumuri… Drumurile m-au apropiat de tata, împreună cu el am început să escaladez viața, cerul ne însoțea în nopțile cu liniște, ploile ne ispiteau, învățam despre flori și iubire, iubeam depărtările, lângă izvoare căutam taina arborilor seculari, întotdeauna pe iertare clădeam lecția de anatomie a secundei, în inimă contopeam universuri. Acum chipul lui îl regăsesc nemuritor precum stelele își croiesc veșnicia arzând. Dincolo de timp … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 