Povestea unei scriitoare uitate: Eleonora Fetti 1917-19961 Robert C. Tökölyi Roxana Eleonora Lupșe Motto: „ Îmi cântă sufletul azi un cântec din adâncuri: Cântecul de niciodată. E-o melodie nouă, a cerurilor…. Din notele rupte din simfoniile apelor pure, voi închega cântecul de niciodată. Un cântec nou, numai al tău…” Eleonora Fetti, 1940 Eleonora Fetti avea 21 de ani când, în anul … Continuă să citești „Cântecul de niciodată…”
i never felt beautiful enoughgood enoughașa că orice ai avea să îmi spui nu va întrece ce mi-am spus deja când stau singură mă gândesc la tot ce aș vrea să îți zic dar nu o facpentru că tu ești tot ce eu nu am fost vreodată când stau singură învârt pe degete o mie de scenariiprobabil de asta scriu poveștiprobabil de asta scriu romane … Continuă să citești doar scrisul mai salvează ceva
CERUL, CITRICĂ ARDOARE Mă uitam la nori ca la niște săruturi dulci ale primăverii albastre și calde pe care cerul, cu citrica lui ardoare, o lumina și inventa sonate pe ruine de mare, nisip și foc. Mâinile tale erau sunete line plutind. Încă nu știam să-ți scriu, nici să-mi scriu. Știam că ești tăcere, instinct, ceața buzelor tale mă popula și te inventa în sărutul … Continuă să citești Versuri
Oscar Wilde s-a născut în Dublin la 16 octombrie 1854 ca fiu al lui Sir William Wilde și al soției acestuia, Jane. Doamna Jane Francesa Wilde (1820-1896), mama lui Oscar Wilde, a fost o poetă și jurnalistă de succes, scriind versul patriotice irlandeze sub pseudonimul de „Speranza”. Tatăl lui scriitorului, Sir William Wilde (1815 – 1876), a fost un eminent chirurg O.R.L.-ist , un filantrop … Continuă să citești Pendulare între mit și literatură la Oscar Wilde
FRANZ Am scris atât de mult despre tine, scriitorul meu preferat, încât devin pagina următoare, cea care-așteaptă să fie descoperită de consemnarea evenimentului și a bolii incurabile. Ai rătăcit din stațiune-n stațiune în căutarea unui aer mai bun și singura ta expirație a fost construirea de lumi în care absurdul se înălța ca un monument al celor căzuți. De aceea ai ales trapezul ca să … Continuă să citești Tablete
Marius-Sorin Enache Abia își așezase doza de Ciucaș pe măsuța din sufragerie, când la ușă s-a auzit o bătaie puternică. Pufnind din nări, și-a împins băutura cu degetul și aproape că a fugit către sunetele exasperante. Totul a durat câteva secunde, dar gândurile parcă-i clocoteau sute de vieți. Foarte puține, căci imediat a apăsat pe clanță și a tras ușa până la perete.— Primiți cu … Continuă să citești Bere și echilibru
Alegorie De multe ori am încercat să mă sinucid. Această declarație furtivă de anonimat gelos a anonimatului gelos. Moartea voluntară este un recurs igienic pentru cei care nu caută o voce pentru numele lor. Este o consolare -acest lucru este evident- să știm că pentru atomii noștri să știm că pentru atomii noștri paralizia în care ne aflăm adesea este radical … Continuă să citești Alegorie și alte poezii
Dimineața venise repede, ca și cum după o lungă noapte plină de vise, s-ar fi dezvelit obeliscul lumii traversate de incertitudini. Ca meteorolog, eram preocupat de evoluția vremii și îngândurat de ploile ce se anunțau. Acestea puteau să-mi facă dificilă întoarcerea la stația meteo din munte. Prea grăbit să văd micile bucurii ale vieții, mi-am pregătit automobilul și-am hotărât să-i fac plinul cu benzină.În stația … Continuă să citești Timpul ca o perfuzie
Păduri borealePe umeri, amintiri calde trezesc sfiala. PulsatilTivuri de cer, festoane, coagulează dorințe. FocPăgână e marea, te surpă, vis de bărbat. ÎnceputuriStrângerile de mână, cărări de suflet aprind. Amurgul zeilorAndante, adie ora, spulberă tăceri. VoluptateStucaturi de neant cheamă faldul găsirii. SinceritateInimi plecate spre înalt, cer velocitate. AtingeriFericirea scufundă căldura, îmbrățișat. InimaFluidizează o stea, e-n mintea mea visul. FragilitateBarăci de cer abandonate, căldura aurului în albie. … Continuă să citești Poeme într-un vers de Paula Bârsan din volumul în lucru, Ireductibil
gândește-te la sala de operațiedintre orizont și favorit undemiroase a metalul pe care l-a înghițitcâinele bunicilor maxși a lătrat în limbi robotice te mângâi pe ureche încet și o să fie binegândește-te că exsită oameni pe carevreau să îi ating mai mult și oameni pe carevreau să îi ating mai puțin.noi nu o să murim niciodatănoi comunicămprin vuietul metroului la curbe îmi pun masca și … Continuă să citești când e noapte și nu poți să dormi
P(RO)EZIA 