În somn îți era frig ca atunci când ai uitat mănușile în taxiul ce te-a dus la garăEra prea frig să mai alergi după iluzii ai preferat să urci în vagonul ce te-a purtatla o altă adresă.Vuiau copacii loviți de viscol muzica lor era stranie la fel de ciudată ca și chipul îmbătrânit ce ți-a ieșit în cale. Avea prea multe riduri care se intersectau … Continuă să citești Frustrările nopții goale
Îmbrățișare Înșurubăm dor, la mese rotunde ne strângem. Embrace We fasten yearning, gathering at round tables. Facsimile Zadarul invită, ani duși, trezire pe alb. Facsimiles Hollowness inviting, years gone by, awakening over white. Vârtelniță Înalță trasoare, zmei flutură depărtarea. Reel Raising tracers, kites flutter the remoteness. Libertate Arpegii de stea îndoită la cald, colaj. Freedom Arpeggios of star bent in hotness, collage. Eleganță Solitudinea zvâcnește-n … Continuă să citești Colaj poeme de Paula Bârsan din Ireductibil, volum în lucru
Editorial Alexandra Medaru – Mare și mic Poezie Ovidiu Cristian Dinică – Noapte cu picioarele goale Oana Frențescu – Poezii Alexandra Medaru – Poeme Proză Ioana Bălan – Ziua în care m-am decis să mor Robert Boeru – Ultima zi Bianca Ojovan – Nu te cunosc, dar nu mă uita Articole Robert Cristian Tökölyi – Straniul domn Gheorghe Crișan (1911-1992). Biografia literară a unui scriitor … Continuă să citești Proezia nr. 25 – Sumar
Dacă ești mare scriitor și nu te comporți okay cu cititorii, s-ar putea să ajungi mic scriitor. În literatură, există găști mai mari sau mai mici, și nici una nu e mulțumită de competitori. Nu trebuie să scrii cu gândul că vei rămâne mic, tot așa cum nu trebuie să scrii cu gândul că vei fi mare. Trebuie să scrii ca și când, dacă nu … Continuă să citești Mare și mic
ALTER EGO Pentru J. D. Când am aprins lumina din bucătărie, am găsit-o lângă capacul comutatorului în spatele căruia a dispărut în grabă. I-am câștigat cu greu încrederea, a fost încântată să-mi primească salutul și să m-asculte povestind despre felul în care-mi petrec zilele. Am hotărât să-i spun Charlotte. I-am explicat că am pierdut războiul, că am fost ocupați și că invadatorul ne subjugă prin … Continuă să citești Tablete
Robert Tökölyi Născut la 22 decembrie 1911 în localitatea Tohat, pe Someș, în familia săracă și foarte numeroasă a lui Onuț Crișan și a Mariei Băban, Gheorghe Crișan a urmat cursurile Liceului „Gheorghe Șincai” din Baia Mare. Nu există niciun fel de dovezi sau indicii că și-ar fi continuat studiile, dar este cert că, de foarte tânăr, a manifestat o înclinație pentru presă și scris. … Continuă să citești Straniul domn Gheorghe Crișan (1911-1992). Biografia literară a unui scriitor uitat din Baia Mare
dincolo de mii de kilometri oriunde merg oriunde sunt port cu mine tricoul tău negru pe care am decis că n-o să-l spăl niciodată așa îmi pot închipui că nu-și va primi vreodată botezul curățirea iertarea sau mai știu eu ce baliverne așa îmi pot închipui că mirosul tău e încă pe el și va rămâne acolo zile săptămâni luni așa știu că ești cu … Continuă să citești Poeme
Prima dată am vrut să mor vara trecută. Era fix după divorț. Mă cuprinsese o calmitate aparte în după-amiaza aceea, ca și cum m-aș fi aflat în mijlocul unei tornade. Lumea din jur se destrăma, se prăbușea în vârtejuri, dar în interiorul meu nimic nu se mișca. Am bătut străzile o perioadă, fără de țintă, până când soarele a început să-și liniștească dogoarea. M-am uitat … Continuă să citești Ziua în care m-am decis să mor
În somn îți era teamăca atunci când ai uitat mănușile în taxiul ce te-a dus la garăEra prea frig să mai alergi după mașinăai preferat să urci în vagonul ce te-a purtatla o altă adresă.Vuiaucopacii loviți de viscolmuzica lor era stranie la fel de ciudată ca și chipul îmbătrânit ce ți-a ieșit în cale.Fața era a bătrânei ce teprivea ca și când ai fi fost … Continuă să citești Noapte cu picioarele goale
Am plecat cu coada între picioare de la florărie. În timp ce doamna aranja cu migală florile și le strângea laolaltă cu o fundă de culoarea preferată a Monicăi, chiar ea m-a sunat. Am rămas înmărmurit de cuvintele pe care le ascultam, iar, spre final, în urechile mele se mai auzea doar foșnetul buchetului, ușor și oarecum confuz, în timp ce vânzătoarea mi-l întindea. Cred … Continuă să citești Nu te cunosc, dar nu mă uita
P(RO)EZIA 