Poeme

Eterniada Când Timpul era copil, începuse primele măsurători  în joacă. Stabilise distanța  dintre merii de la poartă, zborul mingii băiatului tânăr până la bărbatul îndrăgostit. Mai târziu învățase să cântărească ura, să calculeze iubirea cu porția  și să împartă vrajba în doze mici, împrăștiate constant în lume. Gonea dușmănos peste munți și peste coastele mele ce scrâșneau neputincioase  a tinerețe trecută și a iubiri netrăite. … Continuă să citești Poeme

Străini şi înstrăinaţi: Abdulrazak Gurnah, “Abandon”

“Cum ar fi putut să-şi revină o femeie care fusese părăsită de soţul ei, care făcuse un copil în păcat cu un european ce o părăsise la rândul lui, care trăia cu alt european mai bătrân şi, pe deasupra, se apucase de băut?” Numele femeii este Rehana Zakariya, iar romanul “Abandon” al scriitorului Abdulrazak Gurnah (n. 1948/premiul Nobel în anul 2021) este povestea vieţii Rehanei … Continuă să citești Străini şi înstrăinaţi: Abdulrazak Gurnah, “Abandon”

Monștri și sfinți

Penumbra asta nesuferită reuṣea să invadeze ṣi să sufoce totul în jur: covorul prăfuit, fotoliul scârțâind alene ṣi gândurile toate. Nu doar ale ei, ci toate gândurile care au rămas blocate în vidul ăsta blestemat. Nu era seară încă, de fapt nici nu contează ce moment al zilei era, aici sălăṣluia mereu întunericul, iar pe ea o găseai mereu citind undeva mai lângă fereastră, unde … Continuă să citești Monștri și sfinți

Noaptea nunții

După o noapte de neuitat în care își sărbătorise ziua de naștere, Marian voia să facă o incursiune împreună cu Ștefan, sperând că aerul curat îi va alunga oboseala acumulată. Se înviorase cu un ceai cald, iar răgazul îl făcuse să se gândească la starea tehnică a mașinii: reviziile erau expirate, direcția față nesigură. – Nu o să am eu parte de ghinion, se încurajase … Continuă să citești Noaptea nunții

Poeme

BEȚIA Dacă prima ta beție Ar fi fost beția cuvintelor Sau a luminii, Dacă un spirit de veselie Ți-ar fi răpit mințile, Harta apartamentului Și a minții copiilor tăi Ar fi arătat altfel. Baricadele nu ar fi fost ridicate, Între inimi, camere și lumi, Amintirile ar fi scăpat Fără să fie vandalizate, Ferestrele sufletului nu ar fi fost atacate Cu pietre, Fotografiile nu ar fi … Continuă să citești Poeme

Ia-mă, nene!

Eram un puști cu strabism, mare ca o franzelă, cu ghiozdan în spate, mare cât o franzelă. Purtam o helancă albastră, groasă, cu gât negru și cu 78 mare pe piept, scris cu alb. Pantaloni verzi ca măslinele, groși și ei, cu cizme maro cu bot de rață-elegante. Geacă albastră, groasă, de fâș, care arăta de parcă am furat-o de la un tip care participa … Continuă să citești Ia-mă, nene!

Arhitectura fricii și prețul libertății în România anului 1989

Romanul Sfârșitul șoaptelor: Decembrie 1989 de Ruta Sepetys a ajuns în mâinile mele ca recomandare a doamnei conf. univ. dr. Irina Toma, o persoană care, pentru mine, este mult mai mult decât un profesor. Este un mentor și un om drag, în a cărui sensibilitate intelectuală și emoțională am avut mereu încredere deplină. Tocmai de aceea, atunci când mi-a recomandat acest roman, am știut că … Continuă să citești Arhitectura fricii și prețul libertății în România anului 1989

Poezii

Şah-mat în culori De ce mă laşi pradă in ghearele vieţii  când regele a abandonat tabla de şah iar regina nu cunoaşte mutările pionilor, patru turnuri şi caii se revoltă şah mat între răsărit şi apus, se deschid cerurile plângerilor peste lumea mea sfărâmată vrea să se nască un nou orizont, dar s-a ridicat ceaţa în felinare  şi viitorul se face scrum vise alb – … Continuă să citești Poezii

Celălalt

— Eu nu cred niciodată cât arată ceasul… Şi nu am nevoie de scară ca să urc până la soare. Aşa i-am spus. Apoi, am făcut un gest spre nicăieri, fără să fiu sigur că e din voinţa mea şi, iată, acum am al treilea ochi, aşa cum au femeile. El a trasat cu mâna o sfoară pe care oamenii dresaţi din curtea şcolii fac … Continuă să citești Celălalt

Cele trei pahare ale mașinii de spălat

M-am așezat în mijlocul camerei și am trasat cu cretă albă un cerc în jurul meu, care mă cuprindea fix în centru. Purtam o fustă lungă, până în pământ. Nu îmi plăcea ca atunci când mă așezam să mi se vadă picioarele, mereu am crezut că am genunchii pătrați. Îmi pusesem o bluză în dungi multicolore, mult mai lungă în mâneci decât măsura mea. Pe … Continuă să citești Cele trei pahare ale mașinii de spălat