Se uita în jos cum picăturile de apă coborau spre scurgere, apa crescuse în cadă semn că era din nou undeva înfundat. Făcea același lucru în fiecare zi, în fiecare dimineață, de mult nu mai schimbase nimic. Când era tânăr îi plăcuse să-și schimbe obiceiurile des, acum se mulțumise cu o rutină. Și-a luat o cămașă albastră cu dungi și o cravată galbenă, a simțit … Continuă să citești Pensionare
*** Demisii din vară Am dezghiocat diminețile Am întrebat… Și n-am aflat de ce s-au prelins nopțile timpului tău. Ai fi putut să-mi întinzi mâna Dar m-ai aruncat în hăul nepăsării robotit an de an, surpându-mi culoarea. Am abdicat pentru a ta economie, pentru al meu salt. *** Post-factum Vă rog să ștergeți numele meu de pe toate AWB-urile primite. Eu nu sunt destinatarul acestor … Continuă să citești Poezie inedită dintr-un volum aflat în lucru
Sonetul românesc și-a găsit de-a lungul timpului interpreți remarcabili, de la clasicii Alexandru Macedonski și George Coșbuc, la modernii Lucian Blaga și Tudor Arghezi, fiecare aducând propria viziune asupra acestei forme fixe de o rigoare matematică perfectă. În contemporaneitate, Gabriel Gherbăluță se înscrie în galeria sonetistilor de seamă ai literaturii române, iar volumul „Zero absolut” confirmă maturitatea unei voci poetice care știe să îmbine tradiția … Continuă să citești Gabriel Gherbăluță și poetica eternei căutări în „Zero absolut”
Editorial Alexandra Medaru – 30 Poezie Maria Ciurea – Poeme Oana Frențescu – Poeme Alexia-Gabriela Stancu – Poezii Adela Șulea – Poeme Alina Monica Turlea – Poezii Proză Margareta Cloșcă – Obsesia Cristian Ovidiu Dinică – Sub cerul rupt Cristian Ovidiu Dinică – Pricini de sărăcie Cristian Ovidiu Dinică – Prizonier visării Cristian Ovidiu Dinică – Tanti Aglaia Valentina Mihaela Ghinea – Regăsirea Johanna Scîntee … Continuă să citești Proezia nr. 30 – Sumar
Au trecut aproape cinci ani și 30 de numere de când există P(ro)ezia. Am pierdut șirul celor publicați în acest timp, dar nu am pierdut interesul pentru calitate în detrimentul cantității, iar acest lucru va rămâne valabil și peste alte 30 de numere. Am publicat tineri sub 30 de ani, unii chiar foarte tineri… Am publicat oameni peste 30, unii chiar foarte în vârstă, dar … Continuă să citești 30
fragment de roman SAPIENT, volumul al doilea al seriei Nordam 2190, Crux Publishing de Alina Voinea 2191, Fey 6, duminică noaptea Titan Baza III La cererea lui XI LIV, modularii își modificaseră legăturile și se asamblaseră într-un hangar monumental, sub acoperișul căruia să se poată aduna noii cetățeni cu drepturi depline ai Conglomeratului Federal de Est. VI CIX nu-i invidia pe semenii lui de fabricație … Continuă să citești Dinastia e infinită
Am citit Nordam 2190: Sentient de Alina Voinea (editura Crux Publishing, 2025) în două zile și, deși e o carte SF, a venit ca o alinare (ca să se potrivească cu Alina). De ce zic asta? În prima zi, mi-era super rău. Atât de rău că nu puteam sta decât în pat. Și era în timpul Bookfest. Și nu puteam merge la târg. Și atunci … Continuă să citești Nordam 2190: Sentient – lumea unde A.I.-ul nu e doar tehnologie, ci conștiință și conștiență
realizat de Alexandra Medaru Alina Voinea (n. 1977) a crescut între cărți, dorindu-și mereu să devină scriitoare, dar părinții săi au insistat că scrisul poate fi o preocupare pentru timpul liber, nu o meserie. De aceea, s-a îndreptat spre arhitectură, pe care a părăsit-o mai târziu. A lucrat ca profesoară de engleză la o grădiniță, apoi ca manager de vânzări și mai târziu, la o … Continuă să citești Interviu cu Alina Voinea, autoarea seriei Nordam 2190
Traducere de: Ileana Pascu Editare: Alexandra Medaru HOTEL ACAPULCO Mâinile mele, subțiri, au continuat să tasteze versuri, transformând fiecare zvon despre morți în hârtie care nu a lăsat testament, uitând să trateze ceea ce toată lumea numește o afacere normală a fiecărei ființe umane: birou, casă, familie, idealul, pe scurt, al unei vieți obișnuite. După ce am abandonat, în 2026, orice apărare a unui contract … Continuă să citești Poeme
– Aveam zece ani când i-am auzit numele pentru prima dată. Abia mă pot mișca pe scaunul de plastic dur. Încheieturile mâinilor îmi sunt legate cu cătușe de un lanț metalic fixat în mijlocul mesei ceea ce îmi limitează drastic mobilitatea. Ofițerul de poliție îmi observă disconfortul fără a schița însă vreun gest. Este nerăbdător să afle odată ce s-a întâmplat și vizibil iritat de … Continuă să citești Obsesia
P(RO)EZIA 