După o noapte de neuitat în care își sărbătorise ziua de naștere, Marian voia să facă o incursiune împreună cu Ștefan, sperând că aerul curat îi va alunga oboseala acumulată. Se înviorase cu un ceai cald, iar răgazul îl făcuse să se gândească la starea tehnică a mașinii: reviziile erau expirate, direcția față nesigură. – Nu o să am eu parte de ghinion, se încurajase … Continuă să citești Noaptea nunții
BEȚIA Dacă prima ta beție Ar fi fost beția cuvintelor Sau a luminii, Dacă un spirit de veselie Ți-ar fi răpit mințile, Harta apartamentului Și a minții copiilor tăi Ar fi arătat altfel. Baricadele nu ar fi fost ridicate, Între inimi, camere și lumi, Amintirile ar fi scăpat Fără să fie vandalizate, Ferestrele sufletului nu ar fi fost atacate Cu pietre, Fotografiile nu ar fi … Continuă să citești Poeme
Eram un puști cu strabism, mare ca o franzelă, cu ghiozdan în spate, mare cât o franzelă. Purtam o helancă albastră, groasă, cu gât negru și cu 78 mare pe piept, scris cu alb. Pantaloni verzi ca măslinele, groși și ei, cu cizme maro cu bot de rață-elegante. Geacă albastră, groasă, de fâș, care arăta de parcă am furat-o de la un tip care participa … Continuă să citești Ia-mă, nene!
Romanul Sfârșitul șoaptelor: Decembrie 1989 de Ruta Sepetys a ajuns în mâinile mele ca recomandare a doamnei conf. univ. dr. Irina Toma, o persoană care, pentru mine, este mult mai mult decât un profesor. Este un mentor și un om drag, în a cărui sensibilitate intelectuală și emoțională am avut mereu încredere deplină. Tocmai de aceea, atunci când mi-a recomandat acest roman, am știut că … Continuă să citești Arhitectura fricii și prețul libertății în România anului 1989
Şah-mat în culori De ce mă laşi pradă in ghearele vieţii când regele a abandonat tabla de şah iar regina nu cunoaşte mutările pionilor, patru turnuri şi caii se revoltă şah mat între răsărit şi apus, se deschid cerurile plângerilor peste lumea mea sfărâmată vrea să se nască un nou orizont, dar s-a ridicat ceaţa în felinare şi viitorul se face scrum vise alb – … Continuă să citești Poezii
— Eu nu cred niciodată cât arată ceasul… Şi nu am nevoie de scară ca să urc până la soare. Aşa i-am spus. Apoi, am făcut un gest spre nicăieri, fără să fiu sigur că e din voinţa mea şi, iată, acum am al treilea ochi, aşa cum au femeile. El a trasat cu mâna o sfoară pe care oamenii dresaţi din curtea şcolii fac … Continuă să citești Celălalt
M-am așezat în mijlocul camerei și am trasat cu cretă albă un cerc în jurul meu, care mă cuprindea fix în centru. Purtam o fustă lungă, până în pământ. Nu îmi plăcea ca atunci când mă așezam să mi se vadă picioarele, mereu am crezut că am genunchii pătrați. Îmi pusesem o bluză în dungi multicolore, mult mai lungă în mâneci decât măsura mea. Pe … Continuă să citești Cele trei pahare ale mașinii de spălat
Firul crud Când mă cerți, mă împungi;nu mă ierți pentru cuvintelecare curg din mine,fără riglă sau compas;le răstorni șiîncerci să le așeziîn unghiuri mai bune. Nu înțelegi că vorbele vindin mine cum se scurgepresiunea spre centrulnervos. Tensiunea limbiicontractă fibraîncăpățânatăsă țină firul crudcare îmi leagă pielea. Fierul pe limbă Fierul roșumușcă cu urlet scurtfibra mușchilor. Arsura fuge mereu în cap,unde răscolește în vatra cuvintelor nerostibileși hăituiește … Continuă să citești Poeme
–Pot să mă așez? –Nu știu. Ai două variante. Am rămas pentru câteva clipe pironit în ușa compartimentului, neștiind cum să reacționez. Oare râdea de mine? Un străin pe care abia îl întâlnisem? Poate fusesem nepoliticos. –Bună ziua! Îmi cer scuze! E liber locul de lângă dumneavoastră? –Tu ce crezi? Privește în jur. L-am privit mai atent, insistent, poate chiar prea insistent. Mă gândeam că … Continuă să citești Cântec și descântec
Pentru părinții și pentru toți oamenii mari (oare care a fost deșteptul care i-a învățat pe copii, prima oară, să le spună adulților, oameni mari? …) apartamentele erau temple, edificii sacre, instituții în care era mereu curent, și în care trebuia să porți mereu vată-n urechi, chiar dacă toată ziua, toată viața chiar, geamurile erau închise. Nu prea era lumea cu aerisitul și din astea. … Continuă să citești Apartamentul
P(RO)EZIA 