Soarele deschide ochii, o rană incandescentă în vid, dar nimeni nu-l întreabă dacă doare. Mercur se grăbește— aleargă în cercuri strâmte, își uită mereu începutul înainte să găsească un sfârșit. Venus își privește reflexia în norii ei toxici, oglinda o minte frumos: — Ești cel mai strălucitor lucru din acest haos. Pământul respiră greu, plămânii lui sunt de piatră și apă, și totuși, el visează … Continuă să citești Corpul ceresc al uitării
furtuni fierbinți corup soarele din adâncuri reacții continue îl înlănțuie focului, muzica sa este ascultată, ritmul consecvent zbuciumului colorează tăcerea, comută emoții spațiului reconfigurat, materia hrănește energiile, din colaps desprins se aruncă în propriul haos, timpul său se prăbușește intern creează orizonturi depărtării. 2) Cosmonautul viitorului iubește, întinderile îl atrag, rupe frânturi universului să-și satisfacă curiozitatea, ca un copil se bucură de viteze super-cuantice, … Continuă să citești Mărturii cosmice
*** Demisii din vară Am dezghiocat diminețile Am întrebat… Și n-am aflat de ce s-au prelins nopțile timpului tău. Ai fi putut să-mi întinzi mâna Dar m-ai aruncat în hăul nepăsării robotit an de an, surpându-mi culoarea. Am abdicat pentru a ta economie, pentru al meu salt. *** Post-factum Vă rog să ștergeți numele meu de pe toate AWB-urile primite. Eu nu sunt destinatarul acestor … Continuă să citești Poezie inedită dintr-un volum aflat în lucru
Traducere de: Ileana Pascu Editare: Alexandra Medaru HOTEL ACAPULCO Mâinile mele, subțiri, au continuat să tasteze versuri, transformând fiecare zvon despre morți în hârtie care nu a lăsat testament, uitând să trateze ceea ce toată lumea numește o afacere normală a fiecărei ființe umane: birou, casă, familie, idealul, pe scurt, al unei vieți obișnuite. După ce am abandonat, în 2026, orice apărare a unui contract … Continuă să citești Poeme
Rădăcini Există ceva atât de trist și de singuratic atunci când îmi bate inima. Mușuroaiele de sticlă de pe gresia din baie. Pulsul furnicilor care reușesc să facă o gaură suficient de mare și să mi se strecoare printre oase. Mi-am topit cafea diluată și urme de ruj în vene. Mi-am dorit mereu să am pielea curată, să nu am scris destinul nimănui pe piele … Continuă să citești Poeme
îmi place să te aud cum respiri când stăm cu capul pe perna ta. dar nu, nu respirația în sine ți-o aud, ci felul în care ți se mișcă milimetric corpul, ca sunetul ce ți-l provoacă genele–adâncite–n întunecime în momentul în care clipești, știi? ceva de genul, ca sunetul de o frecvență sub-sonică pe care-l fac sprâncenele tale când se încruntă–n somnul lor obositor de … Continuă să citești Poezii
Nu mai vreau nu mai vreau tăcerea lipită de ochi strânsă în pumn rămasă în gât nu mai vreau anii făcuți bucățele între pereții de frig și de foame nu mai pot mânca forme scorțoase și să aplaud legi ce-mi spânzurau cuvântul poate că timpul a avut un gol trecând foarte repede unii sunt numai trupuri alții au rămas fără cap mulți se închină la … Continuă să citești Poeme
nu am acceptat altă valoare decât imposibilitatea imposibil să muști din locul în care ai crescut te-a crescut mușchiul pe copac mușchiul pe oase am făcut tot ce am putut – mantra mea refugiul justificarea scuza patetică nu te las să o contrazici imposibil să hrănești niște copii pe care nu-i ai din câteva economii ți le imaginezi în casa mea o să se dezvolte … Continuă să citești Poeme
Ecorșeu din măduvă arsă din carne umedă din vârsta pietrei se ridică un cuvânt nefăcut, un mecanism fără început, apasă ca o lamă în tâmple, ca o rugăciune moartă, deschide în mine un drum spre care tot cobor între mine și mine nu există decât o tăcere minerală o tăcere ce pulsează ca un organ muribund și în ea încap toate începuturile, toate sfârșiturile înfipte … Continuă să citești Poezii
traducere de Pierre Lamarque MARII POEȚI Ultimii doi ani din viața mea, cu o plictiseală extremă, au fost plini de cunoașterea marilor „poeți”, niciunul dintre ei, oricât de ciudat ar părea, lăudându-se cu faptul de a se fi născut într-o iesle: toți merită o copertă, albă, de Einaudi, cu aroganța de a fi mari preoți. Sute de amatori inconștienți, departe de orice formă de umilință, … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 