îmi place să te aud cum respiri când stăm cu capul pe perna ta. dar nu, nu respirația în sine ți-o aud, ci felul în care ți se mișcă milimetric corpul, ca sunetul ce ți-l provoacă genele–adâncite–n întunecime în momentul în care clipești, știi? ceva de genul, ca sunetul de o frecvență sub-sonică pe care-l fac sprâncenele tale când se încruntă–n somnul lor obositor de … Continuă să citești Poezii
Nu mai vreau nu mai vreau tăcerea lipită de ochi strânsă în pumn rămasă în gât nu mai vreau anii făcuți bucățele între pereții de frig și de foame nu mai pot mânca forme scorțoase și să aplaud legi ce-mi spânzurau cuvântul poate că timpul a avut un gol trecând foarte repede unii sunt numai trupuri alții au rămas fără cap mulți se închină la … Continuă să citești Poeme
nu am acceptat altă valoare decât imposibilitatea imposibil să muști din locul în care ai crescut te-a crescut mușchiul pe copac mușchiul pe oase am făcut tot ce am putut – mantra mea refugiul justificarea scuza patetică nu te las să o contrazici imposibil să hrănești niște copii pe care nu-i ai din câteva economii ți le imaginezi în casa mea o să se dezvolte … Continuă să citești Poeme
Ecorșeu din măduvă arsă din carne umedă din vârsta pietrei se ridică un cuvânt nefăcut, un mecanism fără început, apasă ca o lamă în tâmple, ca o rugăciune moartă, deschide în mine un drum spre care tot cobor între mine și mine nu există decât o tăcere minerală o tăcere ce pulsează ca un organ muribund și în ea încap toate începuturile, toate sfârșiturile înfipte … Continuă să citești Poezii
traducere de Pierre Lamarque MARII POEȚI Ultimii doi ani din viața mea, cu o plictiseală extremă, au fost plini de cunoașterea marilor „poeți”, niciunul dintre ei, oricât de ciudat ar părea, lăudându-se cu faptul de a se fi născut într-o iesle: toți merită o copertă, albă, de Einaudi, cu aroganța de a fi mari preoți. Sute de amatori inconștienți, departe de orice formă de umilință, … Continuă să citești Poeme
din volumul POEZII – ed. Artes, Iași, 2015 Eu plec Bună seara tată, am să îți mărturisesc că m-am gândit la ce am discutat noi mai demult… Și am decis să plec. Să te las să îți trăiești bătrânețea în liniște Însă… nu îți spun unde plec. Știu că te dezamăgesc după cum te uiți la mine deoarece nu îți spun unde plec. Ceasul bate … Continuă să citești Poeme
țipă o lalea de mai privești și țipă acea lalea într-o aparență destoinică în lumini de mai în acest război pierdut de soare în umbră de-nserat în aprigele priviri înfloritoare victorioase E mama Și poți în piele să porți așchii să mă ajute să zidesc un nou zid din zidurile multe ale străzilor tenebre unde oasele sunt ofrande, unde timpul e o așchie. Îmbrățișare Aș … Continuă să citești Poeme
Bagaj genetic Ereditar trăiesc patima mamei mele, când spăla uniforme albastre înghesuindu-și în gingii durerile născute de neascultare. În vremurile acestui acum, golesc vinuri spumante din pahare asemeni unor balerine de porțelan, pe care peștii de sticlă le sorb din priviri cu branhiile închise. eșuați pe mileuri, visând la mări. Învârt un inel din cuie în podul palmei prefăcându-mă că înțeleg ce rostește el, trăgând … Continuă să citești Poeme
Îngerii mei au aripi rupte Îngerii mei au aripi rupte, Dar nu de-un vânt prea crunt Ci de-atâta umbră strânsă în pumn, De-atâtea rugăciuni arse pe buze. Ei stau pe marginea patului, Și mă privesc cu ochii aceiași: Un albastru spălăcit de plâns. Uneori, când ploaia bate în geamuri, Îi aud cum vânează visele mele Pe coridoarele sufletului, Prinzându-le cu mâini ușoare Și le aduc … Continuă să citești Poeme
poți să vindeci chiar și o tentativă de violîntâmplată în casa uneia dintre cele mai bune prietenedar cum vindeci o poveste de iubire care a început bine și care s-a sfârșit caun război cu multe victime careti-a răpit somnulși linișteași tinerețea nu sunt decât suma traumelor mele carese adaugă la suma traumelor taleși nu pot să iertdar pot să vindec lumina din tine cuîntunericul din … Continuă să citești Pistolarul
P(RO)EZIA 