Poeme

BEȚIA Dacă prima ta beție Ar fi fost beția cuvintelor Sau a luminii, Dacă un spirit de veselie Ți-ar fi răpit mințile, Harta apartamentului Și a minții copiilor tăi Ar fi arătat altfel. Baricadele nu ar fi fost ridicate, Între inimi, camere și lumi, Amintirile ar fi scăpat Fără să fie vandalizate, Ferestrele sufletului nu ar fi fost atacate Cu pietre, Fotografiile nu ar fi … Continuă să citești Poeme

Poezii

Şah-mat în culori De ce mă laşi pradă in ghearele vieţii  când regele a abandonat tabla de şah iar regina nu cunoaşte mutările pionilor, patru turnuri şi caii se revoltă şah mat între răsărit şi apus, se deschid cerurile plângerilor peste lumea mea sfărâmată vrea să se nască un nou orizont, dar s-a ridicat ceaţa în felinare  şi viitorul se face scrum vise alb – … Continuă să citești Poezii

Poeme

Firul crud Când mă cerți, mă împungi;nu mă ierți pentru cuvintelecare curg din mine,fără riglă sau compas;le răstorni șiîncerci să le așeziîn unghiuri mai bune. Nu înțelegi că vorbele vindin mine cum se scurgepresiunea spre centrulnervos. Tensiunea limbiicontractă fibraîncăpățânatăsă țină firul crudcare îmi leagă pielea. Fierul pe limbă Fierul roșumușcă cu urlet scurtfibra mușchilor. Arsura fuge mereu în cap,unde răscolește în vatra cuvintelor nerostibileși hăituiește … Continuă să citești Poeme

Poeme

ANTI-PROMISIUNEA DE A IUBI Anti-poet, victimă a anti-poeziei mele,  tot ce aș putea face e să-ți dedic o anti-promisiune de iubire, anti-promisiunea mea de iubire ar avea trăsăturile unei sinestezii, duritatea stalinistă a oțelului și moliciunea culorii, finețea prieteniei și consistența iubirii, ochii tăi albi mă transformă într-un cinic hidrofob, și nu există doctor pentru furie, iubirea mea. O anti-promisiune de iubire de citit în … Continuă să citești Poeme

Poezii

Trei femei (inspirat de sculptura Trois femmes, Catedrala din Troyes, Franța) Bunica a născut-o pe mama, mama m-a născut pe mine, am crezut mereu că eu te voi naște pe tine și că nimic nu va rupe firul venirii pe lume a unei alte femei în familia noastră. Eu am rupt firul, tu ai rupt firul, ne-am cusut inimile cu zdrențele unui vis destrămat, ne-am înțepat … Continuă să citești Poezii

Poeme

Nevroza e o moștenire nu mai pot mânca rom. mi se face greață de la miros, deși toți zic că e de la stomac. e de la stomacul ăla vechi, care tremura când bunicul își dădea jos tricoul alb cu găurele și zicea că-i cald, dar eu simțeam gerul cum îmi învinețea amintirea. zicea și că-s frumoasă. doar în șoaptă, doar când eram singuri. m-a … Continuă să citești Poeme

Poezie

A strecurării M-am strecurat la tine sub limbă vizitând, ca un vinovat ce mă aflu, locul în care m-am adăpostit prima dată. Când eram copil, mă puneam pe spate și ridicam plapuma cu picoarele imaginându-mă într-o burtă de balenă precum Gepetto, sau, alteori, în burta mamei pe care, apropos, mereu mi-o închipuiam având bolta matlasată. Se spune că sub limbă trebuie strecurat tot ce vrem … Continuă să citești Poezie

Corpul ceresc al uitării

Soarele deschide ochii,  o rană incandescentă în vid,  dar nimeni nu-l întreabă dacă doare.  Mercur se grăbește—  aleargă în cercuri strâmte,  își uită mereu începutul  înainte să găsească un sfârșit.  Venus își privește reflexia în norii ei toxici,  oglinda o minte frumos:  — Ești cel mai strălucitor lucru din acest haos. Pământul respiră greu,  plămânii lui sunt de piatră și apă,  și totuși, el visează … Continuă să citești Corpul ceresc al uitării

Mărturii cosmice

furtuni fierbinți corup soarele din adâncuri reacții continue îl înlănțuie focului, muzica sa este ascultată, ritmul consecvent zbuciumului colorează tăcerea, comută emoții spațiului reconfigurat, materia hrănește energiile, din colaps desprins se aruncă în propriul haos, timpul său se prăbușește intern creează orizonturi depărtării.         2) Cosmonautul viitorului iubește, întinderile îl atrag, rupe frânturi universului să-și satisfacă curiozitatea, ca un copil se bucură de viteze super-cuantice, … Continuă să citești Mărturii cosmice

Poezie inedită dintr-un volum aflat în lucru

*** Demisii din vară Am dezghiocat diminețile Am întrebat… Și n-am aflat de ce s-au prelins nopțile timpului tău. Ai fi putut să-mi întinzi mâna Dar m-ai aruncat în hăul nepăsării robotit an de an, surpându-mi culoarea. Am abdicat pentru a ta economie, pentru al meu salt. *** Post-factum Vă rog să ștergeți numele meu de pe toate AWB-urile primite. Eu nu sunt destinatarul acestor … Continuă să citești Poezie inedită dintr-un volum aflat în lucru