I. Stelele uitării Și vei pleca cum pleacă vapoarele din gări fără ape, cu un salut risipit în batista unei clipe. Vei privi cerul ca pe o hartă greșită, unde stelele nu mai duc nicăieri, iar numele meu va fi o constelație stinsă, pe care nu o mai recunoști. Poate atunci vor cădea din tine lacrimi reci, rotunde, străine, ca niște monede aruncate în fântâna … Continuă să citești Poeme
1.Plasă de siguranță În fiecare cimitirse află un copilcare își acoperă urechileatunci când oameniipășesc mult prea aproape de moarte. Uneori îmi este dor de casăși de felul în caremutam în fiecare zi mobilaîn speranța că am să devinun om mai bun. (În spatele canapeleiși printre firimiturile de prafmai poți găsi puțină tandrețepentru momentele în careîncerci să fii singur.) Mi-aș monta pe piele o plasă de … Continuă să citești Poeme
să porţi în tine o stea să porţi în tine o constelaţie să porţi în tine o galaxie * există un Mr. Hyde al sufletului aşa cum există un Mr. Hyde al trupului mă autoconţin * îl numisem Mr. Hyde – numele Umbrei dar el purta deja numele Luminii asemenea lui Lucifer * nimicul de aici mă înspăimântă mai mult decât nimicul de dincolo Despre … Continuă să citești Poeme
Kaimos ospătar cu haine roase priviri în tavan un cântăreț de tavernă balcanizată de corzi dezacordate ospătar cu mâna rece ora 23 și greci mâhniți pe marea lor lăutele lovesc iar (și iar) privirile lor reci marea e apus dincolo de Adam zidit ușor prin capele primordiale am întins mâna dincolo de vitralii imaginare să pot atinge cuvinte privirile lor privirile voastre zidit ușor imaginar … Continuă să citești Poeme
50 UP De la 50 în sus cam așa arată o aniversare felicitări buluc pe fb câteva telefoane ca degetele care contează Un tort redus la scară și mai ales un cârlig de alpinism eventual o ancoră inversă sigur din câteva încercări reușești să agăți cerul pacifist tragi aprig de … Continuă să citești Poeme
Woman in STEM Calculam eronat distanța dintre mine și eu; Mă limitam la raportul dintre lacrimi și timp, Ignorând alte variabile, forța de distanțare și concentrația, Care erau invers proporționale. așa am ajuns să cred că eu și cu mine ne suprapunem perfect, când, de fapt, într-un sistem cartezian, coordonatele noastre nici nu făceau parte din aceeași mulțime. Cadre spațio-temporale neidentificate 1 Strada delirului se … Continuă să citești Poezii
sens referenţialitate viaţă “jocul cu mărgelele de sticlă” non-referenţialitate vid * sorb vinul lui Omar Khayyam, nectar si ambrozie, esenţe în doze mici * îmi fac veşminte din impersonalul “se” şi ies cu ele în lume * mă trage de mânecă Realitatea umblu mereu cu bagajele făcute sunt gata îmbrăcată de plecare am provizii pregătite pentru veşnicie Despre autoare: Monica Mitea M-am născut în anul … Continuă să citești Poeme
Eterniada Când Timpul era copil, începuse primele măsurători în joacă. Stabilise distanța dintre merii de la poartă, zborul mingii băiatului tânăr până la bărbatul îndrăgostit. Mai târziu învățase să cântărească ura, să calculeze iubirea cu porția și să împartă vrajba în doze mici, împrăștiate constant în lume. Gonea dușmănos peste munți și peste coastele mele ce scrâșneau neputincioase a tinerețe trecută și a iubiri netrăite. … Continuă să citești Poeme
BEȚIA Dacă prima ta beție Ar fi fost beția cuvintelor Sau a luminii, Dacă un spirit de veselie Ți-ar fi răpit mințile, Harta apartamentului Și a minții copiilor tăi Ar fi arătat altfel. Baricadele nu ar fi fost ridicate, Între inimi, camere și lumi, Amintirile ar fi scăpat Fără să fie vandalizate, Ferestrele sufletului nu ar fi fost atacate Cu pietre, Fotografiile nu ar fi … Continuă să citești Poeme
Şah-mat în culori De ce mă laşi pradă in ghearele vieţii când regele a abandonat tabla de şah iar regina nu cunoaşte mutările pionilor, patru turnuri şi caii se revoltă şah mat între răsărit şi apus, se deschid cerurile plângerilor peste lumea mea sfărâmată vrea să se nască un nou orizont, dar s-a ridicat ceaţa în felinare şi viitorul se face scrum vise alb – … Continuă să citești Poezii
