Categorie: Poezie

Poezie

DE N-AR ÎNTOARCE ORFEU PRIVIREA

Nici lumina  nici o oglindă nu-mi poate prinde chipul mă adâncesc în apa sticloasă vâslesc o nouă imagine, târzie. Am ajuns lângă piramide sentimentele închise acolo nu mă dor înapoi, navighez ca Marco Polo după ce am păcătuit călcând pământul fără milă risipind arome din vase colorate rostuite cu amestec pentru hrana zeilor Am forțat traversarea încercând să salvez lacrima lui Orfeu când tocmai veneau spre mine … Continuă să citești DE N-AR ÎNTOARCE ORFEU PRIVIREA

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

CĂRĂRI ȘERPUITOARE  Convulsiile morții  trebuie să fie al  dracului de neplăcut  cînd tăcerea te lovește ca un bici peste față  și cerul se prăbușește ca un copac sub toporul necredinței  țintuit de cabluri metalice și despicat cum se cuvine  cu pietre în loc de apă   și alge submarine în loc de ferocitatea  imnurilor către paradis  acești oameni au trăit cu spaima perpetuă  a vîrstelor ce … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poezie în proză

Monsieur Magny    Ceea ce a rămas din el este un trabuc, o poveste care se fumează ca o amintire. Menhirul nu este drept! L-am găsit întâmplător, la un târg de vechituri din Varennes. Culoarea sa cubaneză chema papagalii împăiați la petrecere. Astăzi, moartea glumește într-un pahar plin de spumă și pretinde că nu a sărbătorit tinerețea. Are dreptate. Monsieur Magny, nici el nu este … Continuă să citești Poezie în proză

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

Naștere Chiar dacă sufletul artistului o să plece, cuvintele vor rămâne. Cuvintele sunt eternitate. Luna se furișează printre crengile copacilor, pândește la nașterea cuvintelor, la felul cum artistul își taie cordonul ombilical și le lasă să meargă în lumea mare pentru a fi descoperite. Artistul zâmbește. Expiră cu ușurarea unei pisici care a ajuns la casa stăpânului iar acum poate să lenevească în pătuțul de … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poezie

Punct fără ghilotine Prin punctul fără ghilotine Ies guri-căscate la plimbare Dinadins fără cutii marcate Fețele mirate arată cu degetul Acela are guler Caii lui verzi aleargă cu funiile de gât Fără arderi nu se poate împărți nimic E la liber fantezia flagelării. Poveste de seară Era noapte fiindcă ziua era prea ocupată cu alte pregătiri Te-ai rătăcit felinarul avea ochii roșii Furnicile își făcuseră … Continuă să citești Poezie

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

A măsurii Prin câteva  înghițituri se învârte, de obicei, pumnul spiralat ce înaintează încărcat spre sacadarea veșnică a bolborosirii de sine. În hohote se măsoară, de asemenea, distanța, timpul, somnul și, în genere, tot ce se fărâmă în dumicături după cum din dumicături învie saliva împărtășaniilor, a mirărilor și a tot ce, finalmente, se estompează prin creștere. Fragmentată ne e sutura, atunci când apucăm unul … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

cherry deschid geamul îmi imaginez că sunt lana del rey și-mi aprind o țigarămă uit la tipul tatuat din apartamentul blocului din fața meami-aduce aminte de ce-mi plăceau la 19 ani cărțile clișeice cu băiatul rău și fata bunăironia sorții sunt atât de rea încât am înnegrit câțiva ochi au primit ce meritautrecând peste cu scobitoarea încă în gură prefăcându-mă că înghit un fumsinuciderea realului … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poezii

RONDEL DE TOAMNĂ Subtil e-un dans de frunze ruginitece le-a decolorat uscatul vântşi imediat coboară pe pământ…rănite şi cu mult prea obosite În ceasul cel cu ore-mbătrânitedin toamna-n care timpul ne-a înfrânt,Subtil e-un dans de frunze ruginitece le-a decolorat uscatul vânt. Orgoliile tac azi prăbuşiteîntr-o mansardă gri cu nori şi vântcând toamna vine cu-al romanţei cântla vârsta când cu toate stau smeritesubtil e-un dans de … Continuă să citești Poezii

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Editoriale, Poezie

unele lucruri nici timpul nu le vindecă

îți spui că unele lucruri nu ți se pot întâmpla ție că ești în siguranță că tu ești mai specială ca miile de copii morți în războaie ca sutele de femei abuzate ca zecile de bărbați care nu recunosc că istoria lor s-a născut în ziua în care au primit primul pumn în față îți spui că prietenii o să fie acolo mereu indiferent că … Continuă să citești unele lucruri nici timpul nu le vindecă

Avatarul lui NecunoscutProezia2 comentarii