Uneori, când închid ochii, încă mă pot întoarce acolo. Mă pot scufunda în amintirea acelor vremuri, când eram doar un puști și în fața blocului meu se afla cea mai frumoasă grădină din lume. Sigur, atunci când recurg la cuvinte precum „grădină” sau „frumoasă”, imaginea invocată în mintea oricui are să citească aceste rânduri s-ar putea să difere foarte mult de cea tatuată în memoria … Continuă să citești Grădina din fața blocului
Nu voiam să-mi ridic ochii spre privirea ei. Nu din remușcare sau rușine, nu greșisem cu nimic, din frică. Știam că urma să-i văd fața furioasă și privirea fixă, mă îngrozea chipul ei schimonosit de sentimente prea complicate pentru experiența unui copil. Nu greșisem cu nimic, pur și simplu existam în armonie cu vârsta mea și firea curioasă a celor ce abia descoperă lumea. Știam … Continuă să citești Un gând stricat
Seara, înainte de a răsuci cheia de două ori, pregătită de culcare, se simțea cea mai singură și cea mai tristă fată de pe pământ. Soarta o adusese înapoi la nucul bătrân sub umbra căruia se ascunsese de atâtea ori în copilărie. Își amintea cum la un moment dat îi spânzuraseră de crengile lui vânjoase un leagăn din care, cu capul lăsat mult pe spate, … Continuă să citești Pierdută printre ceilalți
– Că mă-sa a murit aici, în curte. A omorât-o un obuz tras dă soldații noștri dân greșală. Să mai întâmpla în război. Spăla gheata fimeie cămășile la frecător, în leșie, ș-odată a șuierat unu ș-a căzut drept lângă ea, făcu bunicul cu mâna prin aer, desenând traiectoria imaginară a obuzului și oprindu-se cu degetul arătător într-un punct aproape de centrul curții, mai spre gard, … Continuă să citești O poveste cu regina, străbunica și rachiul
Nu o să se facă de rușine când va muri? Atât de timid se credea, când de fapt nu era nici pe departe. Dacă s-ar sufoca în așteptarea morții, tărăgănind de timp ca un pisoi lingând din bol ultimii stropi de lapte, fața i s-ar schimonosi într-un chin prelung, ar încolți în sute de mișcări sinuoase, inspirate de împrejurări extraordinare. De fiecare dată când se … Continuă să citești Accidental
Roata de lemn a fântânii se rotește cu iuțeala unui titirez, trasă de găleata grea care se duce prăvălindu-se spre fundul adânc al fântânii. Lanțul zornăie fioros, desfășurându-se dus de tăvălugul găleții și tăind aerul moleșit al zilei cu crănțănitul său metalic. Doi tineri colorat îmbrăcați se uită cu teamă la întreg mecanismul, băitul încercând din răsputeri să oprească roata și lanțul din năvălnicia căderii. … Continuă să citești Bea, mamă, bea!
Casa veche a cărei configurație Eusebiu o știa din copilărie avea nevoie de acte pentru a fi înstrăinată. Singura amintire cu această casă de la țară era din vara în care admirase în lumina soarelui frunzele verzi ale viței de lângă locuință. Frunzele străluceau de parcă ar fi adunat în ele toată lumina, iar lui i-a intrat în suflet clipa în care a simțit că … Continuă să citești Un vultur pleșuv
Ultima parte a planului ei avusese din nou în vedere lucrătoarele tinere. Luând în considerare punctul de start al noii strategii implementate, Cea-care-salvează își dăduse seama că un alt îndemn puternic pentru copii – iar albinele aveau generațiile lor de copii, care se succedau mult mai rapid decât cele ale oamenilor – erau poveștile. Nu se gândise niciodată că poveștile puteau fi liantul necesar misiunii … Continuă să citești ApIscalips (fragment de roman)
A tras aer adânc în piept și i-a spus ce a vrut dintotdeauna să-i spună. – Nu vin. Te descurci și fără mine. – Și dacă mor? Nu vrei să mă vezi? Așadar, până la urmă, a ales să joace ultima carte, numai că ea a închis telefonul fără să-i mai răspundă. Când a eliberat tot aerul, amețeala a împins-o să se trântească în scaun. … Continuă să citești Nuci umplute
Mirosul de porumb copt îi plăcuse încă de când era copil, deși întotdeauna îi rămâneau câteva boabe de porumb prinse între dinți și asta îl enerva la culme. Acum nici nu se punea problema să mănânce un porumb copt. Nu mai avea dantura pentru așa ceva. Dar mirosul încă îl ungea pe suflet. La fel, auzul valurilor care se spărgeau de stabilopozi. Îi plăcea marea … Continuă să citești Lucrurile importante
P(RO)EZIA 