Gloss

Ceața îi îngreuna alergarea. Umezeala parcă îi bloca plămânii, presiunea din cap creștea și simțea că o să-i arunce căștile din urechi. Asculta un mix rock care-i susținea ritmul. Resimțea în tot corpul vibrația fiecărui pas făcut pe nisip. Nu vedea mai departe de primul dig și, pe o astfel de vreme, nu se aștepta să se întâlnească cu nimeni. Marea îi ținea în dreapta … Continuă să citești Gloss

Oala _pulită_

Pe Maria o adusese o verișoară la Roma. Adică singură venise din România, cu autocarul, dar avusese la cine. Și când ai pe cineva dincolo,  acolo, departe, unde nu ai mai fost niciodată, dar nici nu te-ai încumeta, însă viața te obligă, atunci acel cineva devine stâlpul tău. Călăuza. Speranța fără de care nu se poate face nimic. La ea, la această verișoară, venise Maria. … Continuă să citești Oala _pulită_

SENTIENT (Nordam 2190 – I) – fragment de roman

În tot acest timp, o vizitase doar de câteva ori și doar la început, când încă era un simplu sergent naiv și plin de entuziasm, iar ea avea pielea încă netedă și coapsele ferme. Apoi îl promovaseră sergent major și servise în departamentul de coerciție, unde văzuse prin ce treceau deconectații prinși că încercau să se strecoare clandestin în Orașe. Fusese martor la interogatorii cu … Continuă să citești SENTIENT (Nordam 2190 – I) – fragment de roman

Pălărierul nebun

Obișnuiam să fiu pălărier într-un oraș care mirosea mereu a pietre umezite de ploaie și a visuri uitate. Magazinul meu, ascuns între un atelier de croitorie cu obloanele trase și o farmacie care vindea elixire de origine îndoielnică, nu avea niciun semn. Nici nu era nevoie. Oamenii mă găseau singuri, atrași de șoapte și umbre, de povești care se răspândeau ca bolile virale.Înăuntru, magazinul era … Continuă să citești Pălărierul nebun

Fericire

Frământa între degete o monedă de 50 de bani, era la Fontana di Trevi. Toată lumea era acolo, puhoi de oameni adunați, umăr la umăr, cu monede, dorințe, disperări, frici, nevoi, bucurii, tot ce poate ține un suflet. Întorsese spatele fântânii și aruncase moneda peste umăr cu ochii închiși. Ea și alte zeci de mâini simultan, mii și sute înaintea și după ea. A auzit … Continuă să citești Fericire

Ultima zi a anului

Eram pregătită să petrec ultima zi a anului cu mama. Luasem hotărârea asta brusc, fără să-i dau de știre. Mi-am strâns câteva lucruri într-o geantă, am închis ușa și am coborât la mașină. Afară, ceața și chiciura așternută peste noapte aminteau de ilustratele de iarnă. De ani buni nu mai văzusem zăpadă în zona asta și iarna nu mai era iarnă. Când mai aveam vreo … Continuă să citești Ultima zi a anului

CLOPOTNIȚA (o poveste de Halloween)

„Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin […] Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragoste. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”                                                                                                                                                 (I Corinteni 13-14)                                                                          I             Pocnetul sec al unui oblon trântit de vânt l-a trezit brusc pe Vlăduț, singur în cămăruța lui de la … Continuă să citești CLOPOTNIȚA (o poveste de Halloween)

Grădina din fața blocului

Uneori, când închid ochii, încă mă pot întoarce acolo. Mă pot scufunda în amintirea acelor vremuri, când eram doar un puști și în fața blocului meu se afla cea mai frumoasă grădină din lume. Sigur, atunci când recurg la cuvinte precum „grădină” sau „frumoasă”, imaginea invocată în mintea oricui are să citească aceste rânduri s-ar putea să difere foarte mult de cea tatuată în memoria … Continuă să citești Grădina din fața blocului

Un gând stricat

Nu voiam să-mi ridic ochii spre privirea ei. Nu din remușcare sau rușine, nu greșisem cu nimic, din frică. Știam că urma să-i văd fața furioasă și privirea fixă, mă îngrozea chipul ei schimonosit de sentimente prea complicate pentru experiența unui copil. Nu greșisem cu nimic, pur și simplu existam în armonie cu vârsta mea și firea curioasă a celor ce abia descoperă lumea. Știam … Continuă să citești Un gând stricat

Pierdută printre ceilalți

Seara, înainte de a răsuci cheia de două ori, pregătită de culcare, se simțea cea mai singură și cea mai tristă fată de pe pământ. Soarta o adusese înapoi la nucul bătrân sub umbra căruia se ascunsese de atâtea ori în copilărie. Își amintea cum la un moment dat îi spânzuraseră de crengile lui vânjoase un leagăn din care, cu capul lăsat mult pe spate, … Continuă să citești Pierdută printre ceilalți